Betivul “mort”, taranii oligofreni, tara p…..

            Ne intorceam de la mare, duminica, ploaie, magic fm ca hamsterii old school, fetele dormeau, noi fortam ochii sa umble in libertatea acestor locuri mioritice, nemaintalnite, o tara superba si de neegalat, nu ai ce zice ca iti sar in cap patriotii, deci “mucles”!

                Zona, ar fi nasol sa o spun, ca imi pun o parte din “prietenii’ de pe facebuici in cap, dar va spun ca e undeva unde si-a intarcat dracul copiii, undeva departe de civilizatie (de unde, e chiar aproape de Braila City!!!).

                Sotul imi spune ca in fata vede un om trantit in mijlocul drumului, oare e mort?

                 Ma uit repede dupa semne ale vreunui accident (ni se mai intamplase ca un biciclist sa cada exact in dreptul masinii noastre, l-am ajutat si l-am dus acasa, saracul avea si un pic amnezie, dar si-a revenit), nu vad nimic si salt in scaunul de la masina sa pot vedea mai bine. Masina din fata nostra, ocoleste “cadavrul miscator” si isi continnua drumul fara sa coboare macar geamul sa scuipe sau sa se inchine la vreun sfant mioritic!

-   Ce ne facem noi?

Incetinim si vedem ca omul misca, se contorsioneaza si cade inapoi in “visare”…..oare sa sun la 112?

Al meu armasar sur, coboara geamul din dreptul meu si le tipa unor venerabili care stateau ca tampii pe o banca si se holbau ca ciorile la mamaliga:

- Ce are omul acesta, se simte rau, de ce nu il ajutati?

                Astia ragaie sau behaie ceva ce nu inteleg nici daca imi schimb placa pentru traduceri oligofrene si eu ma uit cu gura cascata cand la gurile lor, cand la sotul meu care luase foc, ii zvancnea o vena, de jur ca o puteam simti cum poate exploda si umple masina cu sangeeee!!!!

Si se pune tata, domnul inginer sa coboare ambele geamuri si a umplut la rafturi pentru toamna, iarna si vreun cataclism, la toti oligofrenii care se uitau la noi ca si cum eram dracului, extraterestrii!

Un radar de asta cu 2 clase si gura cat satul din care provine, ne spune:

- E beat, lasati-l si incep toate babele sa rada si sa dea isteric din maini (noi ne uitam unul la celalalt si am avut noroc ca fetele dorm, ca au iesit flacari din gurile noastre).

Aoleu, sat si oameni cu minte in partea dorsala, aveti exact rahatul in care va scaldati, radeti si va bateti joc, va doare exact in fasole de nenea asta care zace in mijlocul unui drum national. Cat de animal sa fii, cat de fara constiinta si fara caracter sa nu iti ajuti aproapele?

-  Ce v-a indrugat, mosu’ popa, in dimineata asta la slujba???

-  Sa lasati semenii sa intre in cacao si sa radeti ca pierdutii de ei? Sa nu intindeti o mana, sa nu vreti sa ajutati, sa stati si sa judecati?

        Latrau toti si varsau la bale asupra noastra, de zici ca era vreo revolutie, ce buni de gura sunteti, dar sa il ridicati pe amaratul acesta din mijlocul drumului, nici vorba!?

-   Era beat, isi bause mintiile, dar chiar trebuia sa moara acolo?

-    S-au asta e pedeapsa pentru ei, sa nu ne pese? Sa trecem si sa dam cu piciorul, sa radem si sa ne bagam in cocinile noastre, dar in fata popii sa purtam baticut si fusta lunga, sa ii lingem mana sfantului parinte si sa ne inchinam pentru a ni se ierta pacatele!

                Oameni ai nimanui, imi e scarba si am voma verde numai cand va vad in ochi, numai cand va vad fetele schimonosite de ura……nu stiu cum nu se “casca” pamantul sa va inghita, sa coborati spre nemurire, spre RAI….Raiul e aici si Raiul inseamna sa ajutam, mai, sat si oameni de nimic, sa ascultam si sa nu judecam ca nu suntem noi, cei fara de pacat…..Vai de mama noastra….suntem exact in tara care trebuie si meritam exact ce trebuie!!!

Nu mai exista scapare, unii oameni din punctul meu de vedere, sunt animale!!!

PS: Marit fie TVA-ul care a scazut “incredibil” si acum au radarele astea mai mult timp sa bea Coca-Cola si sa rada cu “mastile grotesti” pe care le poarta, de neajutoratii, betivanii si oamenii care sunt sub nivelul lor, nivelul C0ca-Cola style-praf pe bani sau bani pe praf….tot aia este!!!!

Romania mea, tara supermarket!

Oare de ce mai exista scoli/licee/facultati in tara noastra, cand nimeni nu stie de ce merge acolo?

Cica mergem la scoala, sa evoluam si sa cucerim lumea, sa fim medicii care salveaza vieti, IT-istii care fac tehnologia sa zbarnaie si inginerii care duc viitorul pe culmile extraordinarului. Asta vrem sa devenim, cand o sa fim mari!

Dar, eu cred ca ne mintim amarnic!

Noi mergem la scoala sa devenim cei mai buni la impins carucioare prin supermaket!

Si viitorul tarii noastre, e clar acum…suntem o tara plina de super/hiper/mega marketuri si asta ne face sclavi. Suntem sclavi si nu avem nici un cuvant de spus in acest sens. Cat de fericiti suntem cand este o noua deschidere de acest gen: Yei, avem locuri de munca si il facem pe tanarul aspirant la viitor un “cizelat” care are un job stabil in una dintre cele mai vanate “institutii”: impins caruciourul, asezat pe raft, etichetat produse, supervizat cumparaturile, citit coduri de bare…wow, suntem tara din povesti!!!!

Si priviti va rog, Romania robotizata, tara care nu mai gandeste, tara in care nimic nu e bine, tara cu oameni care s-au nascut hoti, mor hoti si gena nu se poate extirpa, hotia la romani forever si prostia o urmeaza cu pasi la fel de mari!

Hai sa lasam chestia cu ce frumoasa e tara noastra, verde, mult verde si istorie multa si degeaba….tara e ca oricare alta fratilor, ideea ca e locuita de noi, ma ingrozeste pe zi ce trece si devin muta, muta si siderata! Noi nu locuim in tara asta, ci prostia noastra a cotropit-o si acum suntem niste marionete pentru cei care incearca sa o salveze, cica privatizand-o si umpland-o de magazinase pentru fiecare bloc in parte.

Industrie= nula

Inginerie= nula

Medicina= nula

Agricultura=nula

In schimb, multi bagatori de seama in toate aceste domenii si nici un salt, macar o incercare de salt….pentru ca stiti care e de fapt ideea: tara asta nu mai poate, e un vulcan care si-a dat si ultima suflare, e ca o baterie care nu mai are energie. Nu mai trageti de tara asta, trageti de voi, oameni care o locuiti, nu o faceti si mai praf sau faceti ce vreti ca e tara voastra. Sa traim cum stim mai bine si sa ne complacem in mizerie!

Meritam zilele si anii acestia de “prosperitate” si meritam sa fim tratati ca niste hoti, ca asta suntem in ochii tuturor, o tara de hoti si pana nu acceptam, nu o sa realizam nimic!

Cand mergeti pe strazile pline de supermarket-uri, cand vedeti cersetori la fiecare colt de strada, cand sunteti jigniti in institutiile statului, cand stati la coada si aveti carucioarele pline, cand stati cu fundul pe nisipul de la mare si ascultati manele, cand bagati la burdihan micul si berea noastra extra/super fenomenala, cand va blestemati viata, amintiti-va ca totul poate fi oprit si o mana de oameni cu initiativa poate schimba mersul acestei tari!

Exista speranta in orice, trebuie initiativa din partea noastra sau tacere pe veci!

Vlaguita de tot…..

 

 

 

Daca ma vait, sunt roman si nu pot schimba asta, ghinionul meu!!!

Neputinta, asta simt in fata luptei de a incerca sa schimbam macar ceva oricat de minor ar fi!

Vreau sa las asa viata si sa ma trezesc la sute de ani departare, cand simt eu ca va fi mai bine ca acum. Stiu ca cei care tanjesc dupa trecut, se mint cu buna stiinta ca atunci era mai bine. Nu era mai bine, eram mai prosti ca acum, mai bine zis prostiti si asta nu ne deranja. Nu mai suport lipsa asta de omenie, fata de tot ce misca in Romania, cumva sa se intample ceva si sa ne comportam altfel! Suntem marionete care inca se mai mint ca o ducem bine, cand de fapt, realitatea pe care eu o plang este ingrozitoare. Stiu ca sunt in realitate si ma uit uimita/socata/siderata la semenii mei si nu ii pot ajuta. Ii urmaresc cum isi plimba viata fara rost pe carari prafuite. Strig la ei si ei nici macar nu isi ridica ochii!

O tara straina cu oameni straini, care se uita in ochii tai si mai apoi in ograda ta, vad ceea ce vor ei sa vada si sa accepte si in nemernicia lor, judeca si iar judeca. Ca ce ne mai pricepem la a emite judecati!

Intru in conversatii ademenitoare si orice subiect se finalizeaza cu:

” Asta e, nu avem ce face, rabdam!

” Ce sa facem acum”?

” E guvernarea de vina”!

“Nu avem oameni cu viziuni sanatoase, toti sunt niste infractori”!

Si incepem sa “caram”, gratuit si plini de ura injurii la adresa alesilor. Hei “minti luminate”, ei sunt  tot oameni ca si noi, cum sa schimbe si cu cine sa schimbe, daca suntem o tara de filozofi si stim noi mai bine??

Ce sa mai faca lume buna, cu tara asta ei, cum sa o aduca la mal?

Au furat si au trait o sumedenie de politicieni in urma acestora noi, de unde sa mai fie bani pentru redresarea economiei de exemplu, de unde?

S-a furat tara, s-au furat oamenii intre ei si acum plangem ca nimic nu este in regula in tara noastra!!!

Nu suport si imi fac greata:

- Vaitatura ca nu mai are lumea bani, dar “saracii”, ar manca si bine si ar trai si pe picior mare!

- La zile libere suntem primii din Europa si la ora 16:00 rupem usile ca niste disperati!

- Exercitarea meseriei cu cea mai mare scarba posibila, iar astia care lucreaza pentru stat sunt…..!

- Lamentari la tot pasul, castigam minimul pe economie, dar ne permitem sa purtam Nike sau Adidas, ca piciorul subtire, cu muraturi se tine!

- Hai sa mancam iarna rosii si castraveti, cand noi suntem vai pleava societatii si vara sa o ardem ca bosii la Mamaia, ca ce e un sejur de 2000 de lei pe litoral, pentru ce am muncit tot anul?

- Hai sa investim cu disperare in locuinte cat mai spatioase si sa nu mai scoatem nasul in lume, ca de, ne-am construit palatul mult visat, ne plimbam “bucile” lucrate la sali de lux in mertane si ne vaitam ca nu mai avem bani de benzina.

- Vrem mariri de salariu, cand nimeni, dar nimeni nu mai vrea sa munceasca.

- Hai sa cerem de munca cu ziua si sa avem pretentii de sute de lei+3 mese+coca-cola si eventual tigari, ca de….ii brendul pus la munca de jos si macar sa fie remunerat.

- De ce sa mai mergem la scoli, ca si asa nu invatam nimic si nu toti devenim ingineri si medici.

- Hai sa angajam asa-zisii “profesori de santier” cu note amarate de trecere sa ne educe copilasii si apoi sa ne plangem ca nu ne invata copii dupa standarde europene, auziti voi!!!

- Hai sa intram la facultati fara bacalaureat si eventual si fara Scoala Generala.

Da-o naiba de viata, de ce sa mai invatam, sa mai muncim?……si uite asa se nasc monstrii societatii, oamenii pentru care suferim toti si care au dus si duc tara asta in HAOS!!

Cred, acum cu tarie ca a fost o decizie foarte grea si este inca, aceea de a avea copii….si nu ii judec pe cei care aleg sa nu conceapa. Urmasii nostri nu merita sa vada lumea asa cum ne batem noi joc cu buna stiinta de ea! Intr-o zi probabil ca o sa primim exact ceea ce am ales sa facem cu tot ceea ce ne inconjoara la un moment dat.

Suntem raspunzatori de vietile noastre si ale celorlalti si nu acceptam ca nu se mai poate, nu se mai poate!!!!

Hai sa mai stam la o bere la 7 dimineata si sa “palavragim de la televizor”…ziua e lunga si munca e grea!!!

Offffffffff, nu stiu voi astia care ma cititi cum sunteti, dar eu ca si om care vede, nu mai pot accepta!!!!!!!!!!

-

Innebunira angajatii statului din Bucuresti!!!!

De cateva zile, ii vad grupuri grupuri prin mai toate locurile publice din Bucuresi. Stiu ca i-a scos soarele asta “ametitor” la munca in folosul comunitatii de care apartin, dar nici chiar asa!!! Sunt toti imbracati de scandal, in albastrul ala comunist, cu sepci aruncate in scarba pe scafarlie si  muieri grase, care de abia se apleaca dupa o creanguta!
Dar sa stiti ca fac treaba: matura, vopsesc de miroase a diluant pana la mine in cartier si imi imaginez cum ling aurolacii noaptea, bancile, gardurile si “pietrele de hotar”, sa ii duca in lumea aia fara griji….
Ieri mai, mai sa intre cu un excavatoras prin geamul laboratorului nostru. Curioasa sa vad ce drac’ mesteresc ei afara cu acest monstru pe 4 roti, vazui ca pur si simplu ridica pamantul si mizeria, iar doamnele din dotare, dau cu matura de sar pietrele ca la aruncat cu prastia. E hilar acest tablou si il intalnesc peste tot. Cred ca ii biciui bine Oprescu pe primarasii de sectoare ca toti fac treaba cu “atata spor”, incat nici nu mai recunosc parcurile dupa ce trece “ceata lui pitigoi”. Ii respect, clar ca imi place sa mistocaresc ca altfel nu as putea inghiti. Si iote ca avem un Bucuresti ‘conglomerat”, dar la fel de animat. Hai cu sporul de curatenie de primavara pentru angajatii care schimba culoarea si “mirosul” capitalistilor!!!
PS: La provinciali, incepura sa iasa angajatii din primarii??? Mai tu o seminta, mai tu un fum si poate ca incepe curatenia, usor, usor ca no, ii burta mare de la gratar sau de la berusca! Hai spor…..

“Click” de infarct la metrou!

No, uite asa era sa mor……………..

Ca in fiecare zi, alerg prin viata asta si ajung acasa transpirata si cu parul maciuca de parca m-a alergat al’ cu coarne! Ma impart intre fata cea mica, cea mare la gradinita, munca, sala, masaj si menaj acasa…….viata alerta si agitata. Toate acestea sunt incununate de mersul cu mijloacele in comun, cand troleu, cand metrou……

Cand nu am o carte de citit imi “blestem” prostia si stau ca proasta cu ochii gura-casca la oameni: un blug misto, o geanta cu motive asiatice, un cuplu care arata de parca i-a calcat buldozerul (ea cu nasul mare si super boccie, alerta la ceilalti pasageri, barbatul cu cercel in ureche si inele pe degete, si odrasla de baiat, umflat cu pompa. Se uita suspect la noi si parca ne-ar scuipa…ma intriga aceast tablou), o gagica citeste de pe e-book, o doamna citeste un roman de dragoste fara nici o pofta….

Cam asa arata mai tot timpul drumul meu cu metroul…..La intoarcere, din lene si din graba nu merg pana la statia de metrou (gara de nord 2) pe jos ci prefer ca o lenesa ce sunt sa astept in gara si cobor la prima statie (Basarab)….de acolo merg pe M4 si ajung la “Jiu” (metrou Jiului) de unde cobor si merg sa imi iau fetita de la gradi! Dar stati asaaaaaaaaaa!

Saptamana asta m-am dat de ceasul mortii cu munca si am ajuns tarziu sa imi iau copilul….am urmat traseul de mai sus:

Am luat metroul……..era super aglomerat si ma gandeam numai ca vreau sa ajung acasa. Toata lumea parca avea o discutie si imi terminau neuronii. “Urmeaza statia Basarab, cu peronul pe partea dreapta”, yes o sa cobor in 3 minute. Si atunci ma gandesc cum ar fi daca cealalt metrou spre Jiului, o fi in statie. Da, cand cel in care eram oprea, fata in fata oprea celalalt. Aoleu, disperata. A inceput inima sa bata de parca acum eram gata si ma duceam naiba. O femeie in fata mea, apasa disperata pe butonul de deschidere al usilor (Click-ul), chiar daca metroul nu oprise inca. M-a agita cum apasa cu disperare pe buton si mie imi urca sangele in cap cand vedeam ca opreste si celalalt metrou. Am avut o senzatie de ameteala, combinata cu adrenalina…asa ceva nu am mai simtit. Parca era sfarsitul lumii si eu eram printre salvatori. Exact cum e in filme….

O simteam pe femeie cum nu mai are rabdare, se citea pe chipul ei tensiunea, disperarea si la unison eram eu si inca o doamna care amutise cu ochii la acea femeie…opreste metroul si asteptam disperate sa se deschida usile. Zburam parca spre celalalt metrou si nu stiu cum ajung si imi pun fundul pe un scaun la intamplare. Inca nu sunt prezenta si trece o vreme pana imi revin…….ce dracu s-a intamplat acolo? De ce am ajuns in prag de infarct din cauza unui buton care nu se deschidea. Asa disperare se intampla in fiecare zi in Bucuresti!

Toti grabiti, intra unii in altii, se ocolesc fara habar, fug pe strada intre statii de autobuz, fug dupa metrou, se inghesuie in autobuz de iti strivesc tot trupul………SI EU RECUNOSC CA SUNT SADICA SI IMI PLACE VIATA IN ACEST ORAS UNDE AM DE TOATE LA ORICE ORA SI ORICAND!!!!!!!!!!!!!

PS: Numai sa nu mor din cauza vreunui buton nenorocit:):):)

“Capitalişti în weekend”

Ştiţi cine iubeşte mai mult decât oricine în galaxie, “UŞA”??

Românul, că o rupe de nu se vede începând de joi şi ce mai rămâne din ea vineri la ora 17:00.

Îmi dau seama de asta atunci când văd “adulţii” de vârsta mea şi nu numai, care sunt debusolaţi şi abia asteaptă ziua de joi, pentru ca urmează ziua de vineri şi uite că vine şi weekend-ul. De când a început oare să fie zilele libere: sâmbata şi duminica, esenţa timpului nostru liber?

Poate că, încă de când s-au inventat zilele săptâmanii. Unii oameni, mai puţin norocoşi sau mai isteţi, lucrează şi în weekend!

Eu consider că zilele astea “nefaste”, sunt de-a dreptul istovitoare, risipitoare de energie şi de finanţe şi îmi doresc să se inventeze zile/ore suplimentare de odihnă, după serviciu şi în weekend, propun doar somn şi iar somn!

Atâta muncă, pentru ce? Să irosim toţi banii în weekend?

“Capitaliştii”, aruncă din buzunare, bani ca la bairam pe distracţia aferentă “cochetăriilor trupeşti” sau celor sufleteşti.

Bani aruncaţi pe te miri ce (experienţă proprie sau văzută/auzită):

-          Merg dupa saltea, mă trezesc că ajung acasa cu un pat;

-          Jucarii total nefolositoare pentru copii;

-          Mâncare care în timpul săptămânii ajunge în coşul de gunoi;

-          Fructe care nu mai apucă să fie mâncate;

-          Haine pentru copii, că tot sunt reduse şi când ajung la casă, nu mai sunt reduse;

-          “Belire de ochi” şi cumpărat un carucior plin, care valorează cât un buget minim pe economie;

-          Adăugat la factura, eventual şi “cumpărături”, de-ale copiilor, care se regasesc pe bon şi ajung acasa şi îmi dau seama că nu ştiu la ce folosesc, dar le gasesc eu o îndemanare. Mama ce iscusiţi suntem, să luam de toate, că o să ne trebuiască la ceva, cândva!!!

Această relaxare de weekend,îmi “stoarce” deseori buzunarul şi umila şi puţina linişte. Ajung acasă cu gândul să mă relaxez şi trebuie, normal să fac “categorisirea bunătăţurilor” şi punerea lor la loc sigur, pentru a putea fi găsite cu uşurinţa!

Mă uit la ceas şi e seara târziu, arunc în gură o cană de lapte sau o porţie bună de apă sau aer mai noi şi mă pregătesc de relaxarea de noapte. A doua zi de “fericire”, începe cu aşa zisă: “noi ce mâncam în timpul săptămânii”?

Încep pregătiri minuţioase şi laborioase pentru prepararea “halelii” săptămânale şi aşa trece o dimineaţă frumoasă. Un prânz dormit cu “şocuri” şi trezit pe alte meleaguri.

Ma trezesc din nou seara când urmează rutina spălatului, pregatitului pentru a doua zi şi…ăsta e weekend-ul nostru “perfect”!!!

De menţionat că cele mai frumoase şi perfecte momente, le petrecem cu “mimozele” noastre “unice”!!!

Viaţă “sacră” de “capitalist”, inocent traim, noi “aştia” mai bătuţi de soartă…meritam cu vârf si îndesat weekend-uri pline de astfel de “relaxari” idioate şi pierdere de viaţă!

Eu încă lucrez la petrecerea timpului într-un mod cât mai folositor si constructiv….

“Cuvinte/necuvinte”

Nu știu dacă şi voi aţi avut zilele astea friguroase o stare mai puţin bună!
S-au întâmplat în cele 31 de zile din acest an, lucruri pe care nici unul dintre noi, nu am vrea să le trăim personal. Poate ca aţi rezonat cu întâmplările şi aţi transmis un gând bun!
Pe mine mă seacă de energie şi mă gândesc că e pur şi simplu uman să mă atingă. Înteleg care este singurul lucru cert în viată, am imaginea tuturor întâmplărilor fericite/nefericite cumulate de-a lungul anilor. Nu ştiu dacă există posibilitatea să fi făcut alte alegeri!
Poate că suntem exact ceea e alegem, ne îndreptam pe cărări peticite, pline de hopuri, pe autostrăzi sau pur şi simplu intrăm în junglă. E dificil de realizat o viaţă pe oricare dintre drumuri!
Dar, destinul este total altul, este pur şi simplu schimbat de deciziile timpurii sau bine sedimentate aparent, şi valul este de neoprit apoi!
Oare dacă nu mergeam la facultatea respectivă, ce alegeam? Dacă nu îmi întâlneam soţul, oare pe cine aş fi putut iubi atât? Cum ar arata copii mei? Dacă aş fi fost în altă ţară/alt continent care ar fi fost mentalitatea mea? Îmi “spumegă” în minte o mulţime de valuri şi se izbesc tot timpul de acelaşi om, care sunt astăzi!
Dificil îmi este să înteleg anumite fraze aruncate pe TV şi cum pot oamenii să treacă peste esenţa lor. Nu “despicam” şi nici nu facem critica chibritului unui cuvânt, ca la şcoală să întelegem, însă pentru mine, au o mulţime de conotaţii:
“Ultimele cuvinte”, “ultimele imagini”, “ultimele clipe”….sunt cele mai tulburatoare cuvinte/fraze pe care le pot auzi şi accepta! E atât de uşor să le foloseşti, încât şi vizualizez cum un puşti sau dimpotrivă, persoane cu experienţa, le scriu pentru a putea fi transmise. De fapt cred că aruncă pur şi simplu cu slove şi nu se mai întreabă de ochiul minţii persoanei acceptante!
Cum aş putea să nu descriu aşa ceva, ca fiind de-a dreptul odios/respingător/dureros până în “măduva oaselor”?! De ce trebuie să vedem durerea unor oameni al căror destin este sfârsit, de ce trebuie să vedem imagini cu oameni plecaţi dintre noi, şi de ce trebuie să rămână, doar: “ultimele imagini” cu ei?
Cei dragi lor îsi amintesc perfect cum arată şi pentru ei nu cred că sunt “ultimele imagini”. În fine, aţi înteles ideea!
E parcă, noi la rândul nostru suntem condamnaţi să suferim, la unison zi de zi cu tot ceea ce se întâmplă în ţară/lume. Suntem informaţi, dar presa din România este uneori cumplit de scârboasă cu noi, dramele sunt şi pentru noi, ne doare şi pe noi! Şi uite aşa, avem mereu feţele minţii contorsionate de tragedia lumii, că ne interesează şi ni se pare firesc/normal/uman. Nu, nu este uman să trăim din tragediile altora, este uman să compătimim/să fim solidari cu semenii noştri/să ajutăm mai mult decât facem prin simplul privit şi “bocit” specific latinesc!!!
Nu mai accept cuvintele lor în mintea mea, oamenii nu lasă doar imagini când pleacă, ei lasă bagaje întregi de viaţa trăită, dar, doar pentru persoanele care au rezonat cu ei şi care îi poartă în gând/suflet/locuri!