O femeie sexi

Cu cât mă apropi mai mult de magica vârstă de 30 de ani, percep tot ceea ce mă înconjoară puțin diferit. Nu total diferit ca la 20 de ani, dar e ceva care mă face să percep viața aceasta și lumea, într-un mod aparte. E special pentru mine că e modul meu de a privi și analiza!

În fiecare zi, avem, dacă vreți sau nu să îmi dați dreptate, parte de tot felul de sentimente. Că le întindem ca untul pe pâine, este absolut problema noastră, cum este de altfel este și problema noastră cum le gestionăm.

Azi scriu, să afle și bărbații că, noi suntem, vrem și ne dorim sa rămânem frumoase pentru totdeauna, nu?

Ce este pentru bărbați, o femeie sexi?

Este oare aceea care își expune sânii imenși în orice situație, pentru că știe că mama-natură a dotat-o cu așa minunății?

Este oare aceea care poartă cei mai strâmți pantaloni/jeanși, să se observe formele apetisante și frumos conturate?

Este oare aceea care își machiază fața în culori diverse și își ojeaza unghiile cu cele mai ciudate culori?

Este aceea care, conduce o mașină scumpă, poartă pantofi cui și miroase mereu a Chanel?

Este acea femeie care are mereu aceeași greutate, de la 18 la 40 de ani, adică foarte slabă?

Sau este de exemplu (o situație pe care am întâlnit-o de curând), aceea care vine și exersează atât de mult la sală, încât maieul ei ud, lasă sa se vadă toate minunile din lume. Sala este plină de bărbati și și-a pus cei mai tanga chiloței, dacă există, bineînțeles că, a adăugat și pantalonii cei mai transparenți. Toți bărbații, nu mai țin cont că are verighetă pe deget, nu cred că ei îi pasă, vrea să se simtă sexi probabil, și o face cu tot dinadinsul.

O da, bărbații, muncesc mai cu spor, ridică câteva kile de greutăți, nu o slăbesc din ochi și își trag coate de plăcere. Și ea nu se lasă, de juma’ de oră se mișcă și se mișcă și sala începe să delireze, bărbații își găsesc de lucru în zona cu pricina. Îi urmăresc fiecare strop de transpirație și se calcă în picioare, să guste din acel elixir sexi și tămăduitor.

Sunt absolut convinsă, că cei căsătoriți, o să meargă acasă frustrați, plini de draci și bosumflați. O să creadă săracele neveste că au muncit mult și o să îi servească la pat cu cina. Ba chiar o să le aducă și o halbă de bere. Ușor, ușor, o să le facă și masaj, o să le pregătească pijamaua cu căței și pisici. O să încerce să le intre pe sub piele, în speranța că boxerii lor XL, o să le trezească vreun gând, ceva, o scânteie că doar s-au luat din “chimie”!

Nimic, femeile mele, nimic! Cum să își ia bietul amărât gândul de la așa ceva. Acea statuie a feminității și sexualității, a erotismului în cea mai pură formă, încă nu îi părăsesc mintea goală. Pentru el, este femeia cea mai sexi din lume și o dorește. Ce nevastă, e mai bună acea nevastă, off cât îi urăște bărbatul!

Adoarme, neîmplinit, dar cu forță de muncă, oare mâine va fi din nou acolo, cu același echipament???

Și ea, felina provocatoare, transpirată până la fulgi, se coboară de pe “aparat”, își unduieste coada printre masculi și iese satisfăcută din sală. Ăștia, rămân ca proștii, se uită unii la alții și își blesteamă soarta! Femeia era bună, mă da bună, mă saxi rău, dar când se coborâ de pe “aparat”, muma mea!!!

Horror fază, femeia cea sexi, era o venerabilă și jumătate. Cred că așa râs, nu am mai gustat. Și eu drăcoaică, dar a fost bună rău gagica, eu o văzusem înainte și o respectam. Ador femeile care simt nevoia sportului la orice vârstă!

Încă nu pricep, de ce ai nevoie de adaosuri să fi sexi. Poți fi sexi și atunci când mesteci sau atunci când vorbești, nu?

Poți fi ditamai muierușca sexi, doar zâmbind discret, mușcându-ți buza (Anastasia style), purtând o conversație interesantă, gătind o mâncare aiurită, jucându-te cu proprii copii, dansând și cântând, fiind o femeie care își cunoaște valoarea, moralitatea și bunul-simț.

Ei ne vor oricum, ține de noi să le educăm sexualitatea! Eu sper doar să ajung bătrână și să nu port tanga, m-as simți ca bobul de fasole fără păstaie…

Cu mult drag,

Anca.

Si am ramas muta in fata lui…………

Nu m-as mai numi Anca, daca nu as vorbi. Azi chiar am primit un “compliment” ca sunt “ametitoare”…mda, stiu, sunt innebunitoare!!!!

Si devin de-a dreptul isterica cand sunt in intarziere, mai ales cand stiu ca musai trebuie sa ajung la o anumita ora, la o locatie!

Dar cum sa ajungi dintr-un capat al “junglei” in celalalt capat? Poate sa fi zburat si nu puteam ajunge, din sectorul 3 la ora 17:55, in sectorul 1, la gradinita fetei, la ora 18:00!

Da, sunt de vina, ca mi s-a prelungit treaba atat de mult. Ce puteam sa fac? Nu raspundeau astia de la taxiu, neam, neam….nu era nimic in zona Calea Mosilor. Devenisem mai rosie ca rosia si urma sa fac Bum-Bum….ma si vedeam imprastiata pe acolo. Imi tot repetam ca e doar LUNI, Anca, doar LUNI….ignora, ZEN Anca…….Dar dupa ce mi-au inchis de cateva ori (cu ceva timp in urma, din nou ii chemasem si “centralista” imi zisese ca nu sunt in stare sa tin minte 3 cifre de la taxiul comandat, de fapt se “ratoise”  la mine fara mila), am vrut sa ii zic ceva cucoanei de dulce/sarat….sa ma reimprospatez injurand ca o needucata……dar am tacut si am asteptat….am inchis pana la urma telefonul si am fugit cu fusta prea stramta sa pot alerga cum trebuie, spre o statie de taxiuri….dar….toate 3 plecau…Doamne cat ghinion….atunci l-am vazut pe al meu taxiu, ca un armasar galben, statea si astepta printesa……scotea flacari, chiar!!!

Si, printesa s-a urcat cu chiu cu vai in taxiu (a naiba fusta stramta si femeie inca “fat” in ea, dar ce vreti, e marimea 38 si eu incap in ea si ma simt SAXIIII RAU)….si domnul blond (ca numai de astia blonzi am parte), demara….si eu am amutit….da, am amutit…

Nu m-am mai putut misca, vorbeam cu intreruperi ca o balbaita si ma tineam cu ambele maine de usa. Acest nenic blond, a facut slalom printre masini, a trecut pe rosu, a franat mereu la limita si m-a facut sa am cea mai pura adrenalina ever. Deci asa ceva, nu am mai simtit niciodata si mai mult, dupa ce ca eram vai mama mea de panicata, aveam desenat pe chip, un zambet talamb, gen PokerFace si la naiba imi placea…..el radea incontinuu si eu imi inghiteam limba, o scoteam pe nas, si iar si iar……pana cand am hotarat ca e mai bine sa inchid ochii si sa ma astept la o mega ciocnire.

Apai, asta mi-a fost, sa mor naiba in taxiu…ma vedeam latita toata in mijlocul asfaltului cu tot pachetul imprastiat la discretie si de sus cu aripi, il certam pe sofer care era teafar….era teafar si eu eram ingeras….Si frana si demaraj si frana si turat motorul la maxim, eu pamantenie la fata si cu mainile rosii de cat sange stransesem, tot tinandu-ma….Dar, el era super ZEN si eu super lesinata. Dar ce, voi ajungeti in 10 minute din Calea Mosilor in Pajura la ora de trafic maxim???

Eu am ajuns, dar i-am zis ca e primul barbat care ma amuteste si e un compliment al naibii de bun. L-am intrebat daca prefera femeile mute si mi-a spus ca nu e invatat ca femeile sa taca..nu e normal in lumea lui, dar apreciaza ca nu am zis nimic, adica sa traduc: am fost prea decenta sa mai fac vreun comentariu!!
Pai cum sa mai zic, cand tu ai condus mai dur ca la formula 1,2, 3 sau care o mai fi si eu am fost anesteziata in scaun!

Cand am coborat din taxiu, il intreb:

- Imi poti spune cum te cheama?

- Ma cheama Daniel (inainte imi spusese ca e si in zodia PESTI), clar sunt urmarita de pesti…..asta e Anca, bine ca ai scapat neimprastiata pe trotuar!!!!

Muta, muta, muta, muta……..Va imaginati, o Anca muta???

Mda,…dadadada…..

Cu drag, by Anca!

“Buna dimineata Anca”!

De ceva zile, diminetile si serile imi sunt pline de zambet. Ce voi nu ati zambit fara companie niciodata?

Eu imi duc copilul la gradinita dimineata si il iau seara, si in fiecare zi mergem pe acelasi drum, asta in cazul in care nu suntem lenese si ne urcam in autobuz. Si cum minutele dimineata trec ca vantul si ca gandul, mereu fugim pe scari, o iau pe sub brat pe copila, fugim sa prindem deci autobuzul. Mama “nebuna” si fiica iese mai mereu zburlita, cu un pantalon mai sus, si cu intrebari:

Paula: Mama de ce m-ai tras pe scari?

Mama: Pentru ca ne grabim Paula!

Paula: Uff mama….

Si ajung la gradinita, predau copilul si ma intorc acasa. Pe drum, imi apare in raza vizuala un stalp, pe care scrie:”Buna dimineata Anca”!

Zambesc si ma uit in toate partile. Oare e pentru mine acest mesaj? Cine l-o fi scris si lipit pe stalp? Dar sa nu dau pe afara de atata egocentrism…ce nu mai sunt si alte fete pe care le cheama Anca? Oricum m-a binedispus mesajul si salt mai repede spre casa cu fata zambitoare. Cand ma uit pe un gard din fata mea, vad socata si mi se zburleste parul:” Buna dimineata Anca”! Din nou? Acum sunt de-a dreptul super mirata!!

Oare cine a facut asta? Si de ce scrie acolo tocmai numele meu?

In fine, o dau din ras in sperietura si acum alerg de-a dreptul. In mintea mea, sunt in alerta si ma gandesc in permanenta, cine ar putea face de astea?? Ce oameni cu tigle lipsa pe casa pot scrie un astfel de mesaj? Aaaa, numai persoanele indragostite, imi rasare mie o idee in minte! Sau perverse? Sau obsedate? Sau???

Nu mai gasesc motive si plec spre treaba mea, dar ma gandesc ca geme Bucurestiul, tara si lumea implicit, de nebuni!!!

Cu drag, by Anca!

 

 

Bataia din parc!!

In fiecare zi, inca de dimineata, imi propun ca atunci cand o sa ajung acasa seara, o sa ies cu fetele la plimbare.

Seara, sunt uneori atat de obosita mental mai mult decat fizic, asa ca plimbarea se amana. Si se amana de cateva zile. Si fetita cea mare, imi spune: “Mi-ai promis mama mea buna, numai 5 ore mergem in parc, doar atat”!!!

Si cum bine va imaginati, ma termina copilul si ma face sa ma simt vinovata. Datorita sentimentului de vinovatie, aseara, ne-am imbracat ca divele si am iesit in parculetul nostru mic. Am mers cu fetele de manuta, fiecare de o parte si de alta a mea, cu multa fericire pe chip ca in sfarsit am reusit sa iesim ca fetele.

In parculet, multi copilasi cu mamici, bunici, tatici,  fete cunoscute si mai putin cunoscute. Fata cea mare si-a inceput joaca independenta ca de obicei si eu incercam sa nu ma comport ca o closca si sa o las sa isi faca treaba singura.

Asa am inteles eu in judecata mea de mama, ca cel mai bine ar fi pentru copil daca s-ar descurca singur. Asadar, ma distram copios cu cea mica la tobogan, iar cu un ochi, ma uitam dupa Paula. Se juca cu niste copilasi mai mari, sau incerca sa se integreze in joaca lor. Flavia se suia pe tobogan si se dadea pe burta, intr-o veselie de zile mari.

La un moment dat, am auzit un copil plangand si m-am uitat exact dupa Paula, nu am gasit-o cu privirea, dar o mamica imi striga ca a fost lovita de un baietel. Nu am avut nici o reactie disperata, nu am fugit, nu am tipat, nimic. Am mers linistita la fetita si am observat ca plangea cu lacrimi de crocodil.

Mama: Ce s-a intamplat Paula?

Paula: Acest copil m-a lovit, mama (pe fata ei era o  ciorba de lacrimi si mucisori)!

Mama: A fost doar o greseala Paula……si in acel moment, o bunica cu o falca in cer si una in pamant, s-a napustit asupra baitelului de vreo 7-8 ani si acolo in vazul tuturor, il palmuia la fund si pe unde mai nimerea. In acelasi timp il mustra:

- Ti-am spus ca nu mai vin cu tine niciodata in parc? Lovesti copiii si nu te joci cum trebuie! Esti un prost si jumatate si jap-jap-jap (copilul plangea isteric si bunica il altoia de zor).

Va spun, ca fost cel mai cumplit moment acela cand, fetita mea cea mare cu ochii ei rosii de plans, privea cum bunica isi lovea nepotelul. Drumul parcurs de ea cu privirea, spunea multe si era complet socata. Eu de asemenea, eram disperata sa nu vada asa ceva si m-am dus cu blandete spre acea bunica si i-am spus:

- Va rog, nu il mai loviti, privesc ceilalti copii cum si nu se simte bine, Paula a inteles ca a fost doar o greseala si uitati vine sa ii spune ca il iarta. R, iti ceri scuze pentru ca ai lovit-o ii spun eu? Nu, imi raspunde el si fuge…. merg dupa el si ii spun ca e in regula, am inteles ca a fost o greseala. El imi spune:

- Tot timpul face asa, tot timpul ma bate!!

………………………………………………………….

………………………………………………………….

Si Paula iar incepe sa planga si eu o intreb unde a lovit-o?

Paula: In spate mama, ma doare!

Ii spun ca alerga si din viteza s-a lovit de ea, ca a fost doar o greseala. Ea imi spune ca nu e asa, baietelul a lovit-o sigur. Eu sunt intr-o situatie cam nasoala si daca imi imaginam ca o sa am raspunsuri sau sugestii la comentariile copilului meu, iata-ma descoperita, fara sa pot spune un cuvant.

Paula s-a calmat pana la urma, am mers la R. si i-am spus sa ii spuna ca il iarta, iar ea printre lacrimi din nou, spune:

- Iarta-ma! Nu mama, nu trebuie sa ii spui sa te ierte el, trebuie sa ii spui ca il ierti. Ai fost doar in fata lui si de asta te-a atins. A spus ca il iarta, iar R. si-a cerut si el iertare.

Stiu ca a lovit-o intentionat, nu a fost in regula ca bunica l-a altoit de fata cu toti din parc, nu am avut nici o reactie de proasta calitate, pentru ca ma ghidez dupa propriul principiu: copilul meu intelege daca eu stiu sa ii explic, nu e nevoie sa tip la el, e nevoie sa se concentreze la ce ii spun eu si sa inteleaga. Stiu ca asta este metoda mea de educatie, nu da roade mereu, dar nu pot ridica mana la ea. Nu, cand stiu ca a stat la mine in burtica, nu cand stiu cati kilometri am facut si cate cantece i-am cantat. Nu, cand stiu cum a stat la sanul meu, 1 an si 5 luni. Nu, pentru ca ma lovesc pe mine daca o lovesc pe ea. Consider ca eu nu sunt un om de calitate daca imi lovesc copilul si nu vreau sa ii simt frica sau dispretul cand o sa fie suficient de mare sa inteleaga.

In drum spre casa, am legat acest episod de ziua de azi: 26.09.2014 Ziua Internationala a Pacii! Stiam ca la gradinita o sa aiba o petrecere cu activitati in acest sens si i-am spus ca iertarea este cel mai frumos sentiment si duce la mentinerea pacii intre oameni.

Paula: E frumos mama sa iertam si sa iubim, trebuie sa avem pace intre noi oamenii, asa e? Eu l-am iertat pe R., asta inseamna ca am facut o fapta buna si sunt buna. Acum e pace, mama?

E pace Paula!

Cu drag, by Anca.

 

 

 

 

 

“S-au jmecherit femeile”!

Dupa principiul: barbatii sunt cateodata mult mai barfo-comentatori, va povestesc in cele ce urmeaza, o discutie mai mult decat “serioasa” intre doi mandri ocupanti ai sexului barbatesc:

Tagan-tagan, cam asa ruleaza super sageata bucuresteana, numita troleu si sacii din ea (adica noi), suntem mai mereu cu punga deja pregatita sub chisoare. Si cum ma uit eu fascinata, pe geamul plin de sloi ceausist, intra pe usa troleului, doi mandri cocosi. In “gherute”, primul cocos, o sa il numesc Cafeluta, tine un pahar plin cu cafea. Se aseaza pe scaunul confortabil si elegant (s-o credeti voi), urmat de al doilea cocos Jeans, si au cea mai educativa si eficienta conversatie ever:

- Si ce-ai mai facut, ba?

- Mai nimic, acasa cu nevasta…

- Si?

- Mi-a luat cardul, asta a facut!

- De ce ba?

- Pai nu stii, s-au jmecherit femeile, acum iti iau cardul ca sa nu mai poti bea banii!?

- Asa ma?

- Nu mai am card, l-a luat si acum imi da bani cu taraita, ma rog de ea!

- Si de ce nu il iei inapoi?

- Nu pot ba, ca il ascunde vrajitoarea de nu il mai gaseste nici fiscul!

- Hai ca esti prost!

- Asta e ce sa fac, muncesc si ea are banii mei (rade ca prostul, nu cred ca are vreo luciditate, saracul)!

- Hai, ba ca eu cobor aici (rad ambii ca niste tampiti si isi incheie conversatia la fel cum au inceput-o, sec).

Ce sa spun, nu am inteles mare lucru din acest dialog prostesc, dar un lucru imi este mai mult decat clar: femeile sunt niste vrajitoare. Sa confiste ele cardurile cu bani si sa ii lase pe saracii barbati fara nimic, numai cu cativa leuti de covrig sau de o “bombita”? Cred ca asta se intampla la nivel de tara, asa sunt mai toate familie astea amarate si femeile fac astfel de “gesturi”. Sunt astfel de barbati care isi cheltuie banii munciti pe tigari, bautura, jocuri de noroc sau te miri ce, iar familia nu mai conteaza, zic si eu.

Ma gandeam, dupa acest episod cat se poate de real, ca acesti oameni poate au si ei copii. Oare cu ce ii imbraca la gradinita/scoala, sau dupa ce carti invata acestia? Le pot oare plati educatia minima (suna atat de urat) sau acesti ingeri nascuti nevinovati sunt inca din scutec, sortiti unui destin precar? Cu astfel de parinti, nu te mai miri de ce e plin de copilasi cersetori pe strada:(

Multe greutati si probleme la fiecare in ograda, dar cand si-o face omul de buna voia, se numeste ignoranta si bataie de joc pentru viata lui si implicit pentru a celor care il inconjoara. Realul dialog de mai sus, a fost pentru mine, crudul adevar si pentru ei, in continuare, un motiv de rasete prostesti si vesnica resemnare, clar si o continuare……..

Dar, “s-au jmecherit femeile”, nu?

 

Putul de sub nas!

Fericita sunt ca traiesc in Bucuresti in fiecare zi a umilei mele existente. Si mai fericita sunt cand ma trezesc si imi fac planul de bataie pentru o noua zi in Bucuresti. Multe de rezolvat, multi trag de mine si eu de ei, multi kilometrii de strabatut, multe cuvinte imi ies pe gura, ce sa mai, am o viata plina ochi.

Toamna aceasta, uite ca Doamna Gripa a venit mai repede, dar e mai blanda: un mucisor, maxim doi; un pic de tuse si cam atat, dar suficient incat sa stau langa fetele mele dragi, la domiciliu. Yei, am descoperit totusi un sirop misto rau care a terminat-o rapid pe Cucoana Gripa (acum zace aproape infranta) si mi-am reluat si activitatile unice din fiecare zi.

La prima ora a diminetii de echinoctiu, nu am inteles de ce e atat de multa agitatie in curtea de sub bucataria mea balconata de la etajul 1. Galagie si eu arunc ochii pe geam si vad o curte plina de domni cu a lor culoare unica, care sapau ceva. M-am intrebat, oare ce vor sa faca in curte (o curte nelocuita si cam horror, mai ales noaptea)?

Am vazut ca au si niste tuburi frumos colorate in portocaliu (tipic) care stateau cuminti si asteptau. Dupa, am vazut ceva asemanator unei parghii si un tub mai mare legat la capatul ei; si muncitorii aceia se roteau. Adica se roteau si sapau (ca o cartita) in pamant. Si mi-am imaginat ca sapau un put!

Am iesit pe geam si am intrebat:

- Nu va suparati, sunt si eu curioasa, ce faceti acolo?

- Un put doamna!

- De ce, e nevoie intreb eu?

- Da e nevoie ca sa suplimenteze apa de la retea!

- OOOOO, super, sa aveti spor!

- Multumim, sarut-mana doamna!

Si mintea mea a inceput sa lucreze: oare vor afecta rezistenta blocului unde locuim, oare vor gasi apa la o adancime mica, cat vor fora, daca o lasa descoperita si cade cineva in ea, daca si cu parca?!!

Orice faceam, gandul era la bloc si la cum cadeam noi in haul format din vina saracilor muncitori care sapau cu spor pe o ploaie torentiala. Si sapau si apa curgea pe ei si ei nu se lasau. Un copil, statea saracul cu o cazma in mana cu caciula imbibata de atata apa si privea fericit la ai lui cum se osteneau forand la put. Si putul fara fund, crestea in mintea mea, in fiecare secunda, si s-a facut atat de mare incat am luat-o razna. Aoleu ce ma fac eu, daca cumva la noapte se prabuseste blocul si cadem in put. Eu stiu sa inot, dar e atat de mic si adanc, cum o sa reusesc sa ma tin la suprafata! Uf si uf si uf…ce ma fac..ajutor, respira Anca!!! M-a apucat o criza de claustrofobie si cu greu mi-am recapatat suflul. Respira Anca, ca la nastere, usor, usor, esti bine, nu mai privi pe fereastra!!

Si Anca automotivatoare, s-a apucat de treaba prin casa (ca un bun prieten mi-a dat de lucru prin casa): freaca praful de pe jos, spala geamuri, spala si iar spala (tocmai se terminase de slefuit si dat cu lavabila pe peretii apartamentului), cumva a picat asa de “bine” aceasta “lavabeala” a peretilor. Unic moment si ma tinea numai in bucatarie la frecat faianta si gresie, iar sub bucatarie, astia forau abisul/haul spre prabusirea blocului mei drag!

Pana la pranz, deja trecusem prin diverse trairi si franta de munca si griji inutile (femeiesti), am luat pauza si am privit din nou pe geam: ei forau inca, si scoteau apa si namol de fiecare data cand iesea la suprafata “galetoaia”……

Mintea mea “forata”, s-a linistit dupa ce am inceput sa sar coarda in isterie si fetita cea mica se zgaia la mine amuzata de mama ei care topaia sus-jos….putul sub, eu deasupra, eu sus, putul jos si iar eu deasupra si putul jos…la mijloc nimic:):):)

Oare cat de adanc o fi putul, totusi?