Înainte să am cel de-al doilea copil, mă gândeam cu teamă și plină de îndoieli, dacă aș mai putea iubi cu aceeași intensitate, ca prima data!
A fi mama primului copil, e ceva uluitor, te transformă, te reechilibrează și nu există nimic în acele clipe, nimic ce ar putea fi înlocuit.
A fost traumatizant pentru mine, să mă gândesc că, copilul meu cel mare, rămâne singur cât timp eu sunt la spital. A fost traumatizant să stau 8 zile fără ea și să își sărbătorească cei 2 ani, în lipsa mea. Tatăl ei, abia acum mi-a mărturisit cât de greu i-a fost fără mine, în acele 8 zile. Îmi cauta mână printre gratiile patului, mă striga……De pe patul spitalului, unde aveam grijă de surioara ei, rezonam, simțeam chemarea ei, sufeream….
Citind acesta carte, mi-am amintit cât de greu este să fi părinte cu mai mulți copii, greu pentru că ai mereu sentimentul că nu te poți materializa, pentru a fi exact la timp, pentru nevoia fiecăruia dintre copiii tăi!
O carte despre iubire și nepăsare, despre comunicare și lipsa ei.
Despre bunici cu mult har și despre egocentrismul fiecăruia dintre noi. Despre părinți prea ocupați și copii care își creează propria evadare din lumea fără culori a părinților!
Copiii, pot simți orice sentiment al părinților și cum neputința de a fi mereu centrul universului lor, este atât de dureroasă!
Cum, atât de prinși în lumea materială, devenim mașinării fără sentimente, iar copiii noștri simt cu atâta durere copleșitoare totul.
Nu ne imaginăm în vârtejul vieții cotidiene că, cei de lângă noi, au nevoi, au nevoie de dragoste, de cuvinte spuse cu răbdare, au nevoie de noi. Nu reușim să ne ținem de promisiuni și ajungem să împărțim iubirea copiilor noștri.
Eu știu acum, că iubirea nu se poate împarți. Iubirea are aceeași intensitate pentru fiecare dintre copii. Ține doar de modul nostru de a o împărtăși!
Chiar dacă parcursul acestei călătorii a fost dureros, la finalul ei, m-am eliberat și am plâns cu recunostiinta!
“Fiindcă ei râdeau ori de câte ori îmi spuneau “prostule”, mi se părea, firește, că e un lucru bun. Nu știam că oamenii pot să rada și din alte motive, nu doar de bucurie. Ce să-i faci, eram un prostănac…”!
PS: Să continuăm călătoria cu: ” Înainte să adorm”, S.J. Watson!
Category Archives: Recenzii carti
Recenzie “Inainte sa adorm” S.J.Watson
O carte surprinzator de dinamica, imprevizibila pana aproape de final, cu personaje bine structurate si un fir narativ usor de parcurs, pot spune ca a fost, chiar alert!
Cum ar fi sa traiesti, stiind ca atunci cand o sa adormi, viata ta se incheie?
Te trezesti si persoana care iti e alaturi, iti spune cu hotarare, ca este sotul tau si tu trebuie sa te conformezi, desi toate instinctele iti spun ca ceva nu e in regula. Ca cel mai bun mod de a-ti aminti, este sa ti un jurnal, pe care trebuie sa il citesti in fiecare zi. In fiecare zi, iti retraiesti viata, relatata de fiinta care stie cel mai mult prin ce treci. Dar daca, povestea care iti e spusa zi de zi, nu este conform cu franturile de amintiri, de care iti amintesti vag?
Te cuprinde teama si simti ca nu ai pe nimeni, nu esti a nimanui. Nu iti poti aminti nici ca ai fost insarcinata! Te trezesti mereu simtind ca ai 20 de ani, dar cea care se uita in oglinda si stii ca esti tu, are 47!
Unde sunt cei 20 si ceva de ani, pierduti? Poate un accident inventat, sa iti fure viata?
Eu, am gasit raspunsurile, coplesitor!!
“Cu totii schimbam faptele, rescriind trecutul ca sa facem lucrurile mai usoare, ca sa le armonizam cu versiunea noastra preferata asupra evenimentelor. Facem asta in mod automat. Inventam amintiri”!
PS: Sa continuam calatoria cu: “Regatul Umbrelor” Leigh Bardugo.
Cu drag,
Anca