Sunt absolut convinsa ca nu mi se intampla numai mie sa am “accidente” casnice provocate neintentionat de catre odraslutele noastre!

Dar sa stiti ca trec mai usor peste “durere” cand ma gandesc ca nu sunt singura in lumea asta cruda a obstacolelor primejdioase la orice pas!

M-am “zenuit” in ceea ce priveste stransul jucariilor si numai daca e casa plina ochi cu jucarii, numai atunci trec fara vlaga la pescuit! Stiti bine ca nu exista limita de timp cand te apuci sa strangi jucarii, la orice ora ai incepe si cat de bine ti-ai organiza timpul, jucariile sunt din ce in ce mai multe!

Si acum o sa spuneti ca eu am fost o inconstienta daca am putut cumpara cu nerusinare atatea jucarii!

Nu fratilor, mie nu imi plac jucariile din ziua de azi, sunt infricosatoare si am mai mereu cosmaruri de genul: se uita Ana cu ochi migdalati si exagerat de mari la mine, sau o Elsa care ma ingheata pe loc, sau un ponei obraznic care vrea sa zboare cu mine spre inaltul cerurului!

 Omg, da…nu imi plac jucariile fetelor mele, daca le cumpar ceva acelea sunt carti, stiti pana acum ca sunt dependenta intravenos de carti, da, sunt pierduta si imi place! Asa ca incerc sa gasesc jocuri constructive in scrierile altor oameni specialisti!

Deci nu cumpar jucarii, sau poate ca am cumparat dar m-am lasat!

Dar eu vroiam sa ajung de fapt in zona primejdiilor neasteptate, primejdii din cauza jucariilor!

Te duci si tu ca omul la somn sau te trezesti cu picioare in loc de ochi uneori si……..si calci pe o jucarie, singura din camera si din lumea asta mare!

Cand ai calcat sa nu crezi ca nu inteleg ce ai simtit, ai simtit ca vezi verde cu sclipici sau stele roz, sau negru spre cenusiu gata de furtuna, asa este?!

Nu poti sa tipi ca scoli odraslutele sau te aud vecinii (saracii vecinii nostri, cred ca o dea petrecere cand o sa ne mutam, aveti putintica rabdare!!!), nu poti nici sa iti musti degetul sau sa lovesti in altceva, pur si simplu ti se umfla o vena undeva in zona gatului si pulseaza gata sa iti rupa carnea!

Creierul e sub anestezie si tocmai ti s-a declansat o duzina completa cu F words sau P words sau tot ce este necenzurat acolo si pastrat la naftalina!

Simti ca o sa mori de durere!

Era o singura piesa de puzzle, sau pur si simplu un pui de leggo (dar uitat exact in zona pasilor tai si pozitionat cu partea cea mai dureroasa spre tine, ca la macel), sau o bucatica dintr-o papusica (gen o manuta horror care sade confortabil pe covor), sau cea mai mica bucata dintr-o jucarie din plastic (microscopica dar cea mai taioasa din cate exista) si tu calci cu ce parte a talpii ti-o fi norocul!

Daca e dupa noroc, eu il cunosc in toate formele (zonele talpii) si sunt deja familiarizata cu socul.

Sau asa zic ca daca m-am lovit first time, a doua oara sunt mai atenta! Da de unde, calc pe jucarii si dimineata si seara si singurul exercitiu pe care vi-l recomand este sa: Respirati pana simtiti ca nu mai puteti si apoi spuneti: Am fost perfect constienti de tot ce implica meseria de parinte, chiar si de primejdii!?

Nu am fost pregatiti si daca va intalniti cu parinti care au vanatai in zona picioarelor, capului, mainilor sa stiti ca este de la JUCARII, iar daca tip mai tare inseamna ca e “treaba serioasa” si o sa am de “lucru” cu ranile cauzate jucarii!

Ps: Daca sunteti loviti, eu va recomand in dimineata aceasta, un suc regenerator din mar, castravete si lamaie (un deliciu suprem pentru papile)! :):)

O zi in tihna, tuturor!

By Anca A.

Ora 21:20

Parinti prea obositi si copii prea toropiti dupa atatea zile de caldura si umiditate peste limita!

1. Indesam copiii cu lapte, lapte mult si asteptam….
2. Pregatiti de actiune si increzatori in rezultate imediate…
3. Incepem cu copilul cel mare, doar este foarte ascultator…
4. Primele 5 minute trec cu zambete si multa dar multa convingere din partea mamei ca o sa reuseasca…
5. Mama se aseaza pe covor si incepe motivarea fizica (adica o tin de maini)…
6. Copilul nu poate…
7. Mama e transpirata….
8. Copilul cel mic face ture….
9. Tatal intervine plictisit…
10. Copilul cel mic si tatal se joaca in alta locatie a apartamentului…
11. Copilul cel mare incepe sa transpire, ochii i se umezesc, roseste toata…
12. Mama e la capatul rabdarii…
13. Tatal intervine la cerea copilului aflat in dificultate…
14. Copilul incearca din rasputeri…
15. Mama si tata se roaga….copilul cel mic se roaga (hai, hai, hai)…
16. Tatal ameninta cu un supozitor…
17. Copilul aflat in dificultate incepe sa planga…
18. Tatal isi ia cuvintele inapoi dar in 10 minute ameninta cu doua supozitoare…
19. Copilul cel mare spune ca “intrusul” nu poate parasi locatia, deja a fost parasita locatia in jurul pranzului la gradi, dar ea inca incearca cu lacrimi mari pe bot….
20. Tatal si mama, rad cu ultimele forte  de situatie si implora copilul sa fac un efort…
21. Mutam copilul in alta camera…
22. Tatal invata copilul sa se impinga cu mainile in covor…
23. Copilul incearca dar broboane de transpiratie ii inunda fruntea…
24. Tatal nu mai are rabdare…
25. Mama e in ultimul stadiu….
26. Copilul cel mic nu mai rezista…
27. Mama cedeaza….
28. Tata cedeaza…..
29. Ramane pe dimineata….
30. Dar stati…
31. Copilul cel mic are nevoie in moment….
32. Tatal fuge cu el in brate, dar copilul nu isi mai doreste…..
33. Copilul cel mare plange epuizat iar noi plangem toti de situatie de oboseala, sfarseala…
34. Nu am reusit sa obtinem proba mult dorita pentru analiza dar mai avem si maine dimineata speranta…22:45 final de lupta….

Deci nu se poate mereu cand se vrea de catre parinti. Nu stiu cum reusim, nu stiu nici cum reusesc altii, dar va spun ca este dificil sa obtinem rezultate imediate de la copii.:)

Si oricat de dificil si de greu iti pare o anumita situatie, de fapt este fericire in forma pura (sa vedeti ce fericire era la noi in casa dupa cateva ore de opinteala fara rezultat). Sa razi cu atata pofta cand stii ca de abia te mai poti tara in 2-4 labe, cand ti se prelinge transpiratia unei seri toride pe tot corpul, cand esti atat de obosit incat vrei sa dormi oriunde numai sa inchizi ochii, cand vrei sa visezi intr-o cada plina cu gheata la cai verzi pe pereti, cand efectiv nu mai poti articula bine fraze, e perfect asa, e perfect pentru ca nu suntem singuri!

Am ras copios cu sotul de experienta noastra cu marea scremere a intregii familii, doar e nevoie de motivatie pentru asa PROBA importanta:)…proba vietii:)

Eu personal imi doresc sa fiu obosita toata viata, sa nu imi vad capul de atata treaba, sa imi fac liste atat de lungi incat sa nici nu mai stiu pentru ce sunt, sa imi fac planuri pentru 20 de ani, sa planuiesc vacante pana in Honolulu si inapoi cu barca vaslind, sa alerg pe strada cu copilasii atarnati de mine, sa am 10 maini si 100 de ore pe zi, sa cumpar incontinuu timp, sa obosesc pana adorm si nu mai stiu unde sunt si ce sunt!

Vreau sa obosesc in fiecare secunda si sa respir ca si cum ar fi ultima oara cand trag aer in nari, sa devin zen ori de cate ori sunt depasita de situatie, sa mor de ras si atunci cand imi vine sa plang oceane, sa ma uit in ochii copiilor si sa raman la fel de “trasnita” cum sunt acum!

Sa lesin de ras cand sotul e prea nervos si sa ma ascund sa rad cu pofta dupa vreo perdea, sa il fac sa rada pana vomita, sa il trag dupa mine spre necunoscut si sa il imping cu forta catre mijlocul uraganului, dar sa il prind macar de un picior la jumatatea drumului!

E nebunie curate sa traiesti la extrem fiecare secunda a existentei, dar mie imi place atat de mult incat fac tot posibilul sa supravietuiesc!

Traiesc cu sufletul montat in sufletul echipei mele de soc si orice experienta traita impreuna e un prilej de fericire curate. Si fericirea mea nu e strecurata deloc, e pura si in toate formele, marimile si dimensiunile Universului, e numai a mea….

Chiar daca altii imi spun ca sunt putin dili ca tin minte toate numele papusilor fetelor sau ca umblu cu MIMI (MINNIE) in geanta, cu o furculita cu Minnie, cu rontaieli care se rastoarne peste chei, cosmetice, portofel, carti de desenat, sticle cu apa, goale sau pline, clame de prins in par, cordelute, palarii, inelele fetelor, servetele scoase din pungile lor, facturi platite sau de platit, eu imi iubesc de mor jobul acesta!

MaryLaponi, Oita, Ana, Mimi, ce as fi eu fara voi, ce viata plictisitoare fara atata “distractie”, ce zile racoroase m-ar gasi lungita in pat cu vreo carte in brate, ce dimineti cu ceai fierbinte/rece as savura pe terasa, ce drumuri fara stradute laturalnice as colinda, ce gura casca as pierde timpul in librarii, ce banci din parcuri as ocupa, ce iarba cu fire de roua ar atinge picioarele mele, cat de goala ar fi viata mea fara voi, nu credeti?

Oare cum traiam toata acestea si puteam sa jur ca este perfecta viata mea?

Viata mea cea trecuta si lipsita de palpitatii, prea indepartata si parca ireala mi se pare acum?

Vezi in foto, viata in forma neslefuita si un tata care face orice pentru o amarata de PROBA:):):):)

Noaptea, când rămân doar eu cu mine, îmi fac inventarul zilei care tocmai a trecut și mă cert sau adorm împăcată! Rar, adorm împăcată și îmi verific fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare gând care a dus la o schimbare de plan sau la o nouă aventură. Zilele noastre sunt practic gânduri din zilele trecute, gânduri care se concretizează sau nu, și duc la un lung șir de consecinte!
Pe mine mă afectează în mod deosebit, o zi în care mi-am propus să fac anumite lucruri și nu îmi îndeplinesc toate aceste dorințe. Simt că sunt neputincioasă și ziua a fost lipsită de importanță, sau așa mă simt pe moment. Ziua, clar nu a fost fără importanță, dar dacă nu îmi bifez “punctele mentale”, atunci nu mai funcționez chiar la capacitate maximă. Știu că va fi o noapte în care o să mă cert și o să găsesc lacune în organizarea mea din ziua respectiva.
Fiind o mamă care se gândește de la pișcătura de țânțar de acum două zile de pe piciorul fetei celei mari și până la unghiile netăiate de la mâna stângă a fetei celei mici, atunci trebuie să îmi dați dreptate și sigur simțiți la fel și voi, ziua este pentru noi, ca o prăpastie fără fund!
Îndrăzneala primului copil și nebunia de a te gândi că poți avea doi copii, este ceva cu care trebuie să te trezești dimineața și trebuie musai să adormi noaptea. Noi, adormim absolut fericiți și suntem convinși că am luat cea mai bună decizie. Eu, ca mamă sunt împărțită în câte părți vor fetele mele să fiu în diverse situații, dintre cele mai neprevăzute și MAREA MEA SUFERINȚĂ ESTE SENTIMENTUL CĂ NU POT FI ÎN ACELAȘI TIMP PENTRU A ÎNDEPLINI DORINȚA FIECĂREIA!!!
Când îmi așez capul pe, pernă seara și îmi iau copilul cel mic în brațe, simt că nu am făcut destul pentru el și sunt nefericită. Sau mă gândesc la copilul cel mare și la fel, sunt nefericită. Ca să pot lucra cu una, cealaltă înseamnă că va face alte lucruri singură, va tânji după atenția mea și o să îi văd chipul trist, iar chipul copilului meu trist, este ceva ce inima mea nu poate tolera. Dacă aș putea să fiu în acelasi timp pentru nevoile fiecăreia, dacă aș putea răspunde la fiecare întrebare în același timp, dacă m-aș putea multiplica fizic, dacă aș putea??
Câteodată chiar simt că am tentacule în loc de mâini și pot fi într-o clipă de la baie unde îmi pun hainele în mașina de spălat, la bucătărie unde am o oală pe foc și una în cuptor, în sufragerie unde copilul cel mic vrea să sară din patul suprapus, în dormitor, unde copilul cel mare vrea să lipim cu lipici colorat, în bucătărie să îmi ajut soțul să “€œmanance”, da, uneori chiar am tentacule!
Dar, nu am “€œtentacule mentale” și din această cauză, noaptea încerc să găsesc soluții pentru eficientizarea timpului, spațiului (cât mi-aș dorisa mă sfătuiesc cu Einstein) și să fac mai mult pentru copiii mei, pentru familie, pentru mine!
Singurul lucru care poate fi în același timp și în același loc este dragostea și devotamentul meu pentru cele două fete, niciodată dragostea nu poate fi împărțită!
Dragostea pentru copii, fie doi, fie zece se multiplică și poate fi în o mie de locuri!
Poate, dragostea mă poate ajuta și voi reuși să fiu mai mult în fiecare secundă din viața copiilor mei, să îi ajut să se integreze, să comunice cât mai eficient, să zâmbească în cea mai mare parte a timpului, să construiască din pasiune, să simtă ritmul vieții, să fie oameni de încredere, să aiba principii, să nu “loveasca” niciodată în acei semeni “€œneputinciosi”, să iubească cât pot, să fie conectați la noi părinții și să “€œzburam” prin viață în tihnă!!!
Ps: Cumpăr timp, spatiu…

Cu drag,

By Anca A.

Sunt rătăcită de când te-am simțit pentru prima dată jucându-te fără griji în interiorul meu. Sunt rătăcită și pierdută pentru totdeauna în ochii tăi, ochii pe care i-am sarutat întâia oară, iar drumul înapoi nu o să îl mai găsesc vreodata, simt. Nici nu îmi doresc să mă întorc pe drumul meu, pentru că tu ești de acum drumul meu. Îți divinizez respirația și sunetul vocii tale, sunt “bolnava” de iubire când mă strigi “€œMAMA”, sunt în pericol iminent când știu că nu ești bine, sunt absolut absentă din Univers fără tine, copilul meu!
Aș putea să mă pierd la nesfârșit în ochii tăi blânzi și puri, aș putea să pornesc vijelii și uragane, numai să știu că ajung la tine în timp util și că te fac bine, că ești protejat, să știu că nimic nu îți poate face vreun rău!
Eu mi-am imaginat propria libertate, libertate care curge prin viață, fără să facă rău și fără să lase urme în viețile celor din jur. Așa îmi doresc să te știu și pe tine, liberă să spui și să alegi conform principiilor si prioritatilor proprii, fără să faci rău cu bună știință. Să te protejezi și să nu îți pierzi din lumina pe care ți-am dăruit-o. Lumina ta este unică, nu o pierde și nu uita de ea, chiar dacă e mult întuneric, un strop de lumină face să conteze într-o lume întunecată!
Și nu o să cazi, nu o să te pierzi, nu o să suferi gratuit, nu o să te simți neînsemnată, pentru că eu sunt în permanență conectată cu tine, cordonul ombilical nevăzut dintre noi nu o să se rupă nicicând, doar o să se mențină puternic și stabil.

Corpul tau se ataseaza perfect in deschizatura bratelor mele, respiratia ta e sincronizata cu a mea, zambetul tau e perfect schitat dupa al meu, sufletul tau e “rupt” din al meu, tu esti o bucata perfect croita din dragostea noastra si daruita acestei lumi!

Tu esti lumea!
Sunt pierdută în fiecare zi în labirintul ochilor tăi minunați, sunt pierdută în magia care te-a adus în viața mea, sunt pierdută în viața cu tine copilul meu și asta e tot ceea ce îmi doresc, îmi doresc să fiu pierdută veșnic în bataile inimii tale, veșnic să fim împreună și să “ratacim” prin viață, emanând lumina prin intuneric!
Rătăcită….
By Anca A

Mica mea unica si frumoasa, stiu ca a mai trecut un an peste chipul tau, dar in ochii mei, esti la fel de tanara si neschimbata!

In ochii mei, nu ti-a albit nici macar un fir din parul tau bogat, nu ai nici un cearcan sau vreun rid, esti senina si plina de viata, ca in copilaria mea, cand ma invatai sa numar sau sa citesc!

Nu exista fericire mai mare, decat sa iti pronunt numele la sfarsitul fiecarei zile din viata mea si sa iti aud din nou, dimineata, glasul ravasit inca de somn. Nu incep niciodata cu: Ce faci? ci cu: Te Iubesc, Mica!

Simt cum iti joaca lacrimile in ochi, chiar si atunci cand nu te vad si doar gandul la tine, imi insenineaza simturile, ma face sa fiu la randul meu, o mama mai buna, un om mai intelegator si mai plina de emotii pozitive.

Te vad, ca intr-o poveste, cu surioara mea la piept, te vad spaland afara in miezul iernii hainele noastre, te vad muncind pentru a ne creste frumos, te vad gatind pentru noi orice si oricand, te vad ca o EROINA si te iubesc cum nu stiu sa exprim in minunata noastra limba!

La multi ani, Mica mea fenomenala, esti dragostea mea eterna!

“Stau in pat, tocmai am adormit copilasii si simt ca urmeaza inca o noapte in care o sa plang. Plang fara pofta in ultimul timp, mi-au secat canalele cu lacrimi si ma surprind in oglinda, mai ales in diminetile in care ma pregatesc sa ajung la munca, sunt slaba, am cearcane si tristetea din mine, ma sufoca…. Sunt tot eu, dar nu ma recunosc!

Am petrecut ceva timp intr-un spatiu imaginar, in care ma minteam, ma uram, imi vroiam raul, ma refugiam in cuvintele celor de langa mine si in continuare, ma minteam. Probabil ca frigul din sufletul meu, a ajuns intr-un tarziu si in creier si acum durerea este cumplita. Acum se leaga toata povestea, adevarul stiut si nestiut, ies la suprafata si doar urlu!

Cobor din pat si ajung in bucatarie, imi fac un ceai si incerc sa desenez pe o foaie, puncte.

Am un A si un Z, de fapt asa aveam cand m-am casatorit. Sterg cu repeziciune folosindu-ma de aratator,  Z-ul. Creionul se intinde prea mult pe foaie si aceasta capata o culoare stranie. Din ochi, mi-a alunecat o lacrima si cazand peste litera stearsa, face culoarea si mai dramatica. E doar alb si negru pe aceasta foaie. Viata mea sau ce a mai ramas din ea, e doar in alb si negru….

Pana mai ieri, era totul colorat, plin de viata, plin de planuri. Eu iubeam…..

Mi-am iubit atat de mult sotul, incat m-am trezit spunand unei prietene:

- Atat de mult il iubeam, incat nu priveam nici in stanga nici in dreapta cand traversam strada. Aveam incredere in el, garantam cu viata. El imi ghida pasii. Eu doar il tineam de mana si aveam incredere in el ca ma va trece strada in siguranta. Aveam incredere ca e puternic, era barbatul meu…..

Si s-au scurs ani peste noi, am calatorit prin viata grabiti sa traim, doar sa traim. Atatea situatii, atatea cuvinte, atatea trairi, atatea obligatii, atata iubire consumata si respirata din nou, mereu proaspata! Stiu ca amintirile cu noi, incep sa devina din ce in ce mai distorsionate si ma concentrez cum pot sa imi salvez macar creierul. Inima mea, e zdrobita si mare lucru nu pot recupera. Inima mea avea gravata initiala inimi tale si impreuna bateam, de fapt loveam in toti si in toate. Acum sunt singura in casa noastra, cu copiii nostri, cu amintirile noastre. Nu ai jucat corect, mi-ai lasat mie PROBLEMA ,iar eu m-am trezit singura, prea singura!

Ma gandeam sa te intreb anumite lucruri, dar mai bine le insir pe aceasta foaie, ma ajuta:

- Cand nu m-ai mai dorit?

- Cand nu mi-ai mai simtit mirosul pe mainile tale?

- Cand te-ai surprins uitandu-te la mine, si rusinat, ai plecat capul?

- Cand ai iesit pe usa, dar gandul iti era la ea?

- Cand ai sarutat-o prima oara pe ea, ce gust aveau buzele ei?

- Cand ai atins-o si era alt corp in mainile tale, nu ti-a fugit gandul la mine, la familie, la tot?

- Cum ai avut curajul sa ma privesti, cand tu erai sub efectul potiunii ei?

Acum stiu, am realizat ca tu nu m-ai respectat nici macar o secunda in acesti ani, eu te-am vazut doar pe tine, tu ai vazut mai multe. Nu ti-a pasat ca ruinezi totul, relatii, obligatii, familia, a fost mai presus EA, mai presus de copiii tai. Adevarul doare, ma doare, stiu ca pe tine nu te doare, dar si la mine incep sa se inchida din rani, durerea inca musca din carnea mea, musca si acum si nu imi doresc decat sa ma descompun si sa ma refugiez in alt corp.

Dar nu pot, eu sunt MAMA , mai presus de orice exista in viata aceasta! Sunt atat de plina de iubire pentru ei, numai pentru ei acum, ma refac usor si traiesc in aceste luni cele mai sublime sentimente: privirea lor pe chipul meu in fiecare secunda, ma inalta, fiecare cuvant imi alina urechile si imi mangaie inima, fiecare sarutare ma ridica din adanc si ma duce catre suprafata, fiecare manuta care ma atinge, imi vindeca tensiunea din muschi, copiii, aceste fiinte, ma recladesc, ma reinventeaza si fac din mine PUTERE BRUTA!

Eu, sunt:

- Femeia care a iubit cu daruire si pasiune;

- Femeia care a judecat, a iertat, a urat;

- Femeia care a ramas cu amintiri;

- Femeia care nu mai uraste;

- Femeia care a fost atat de pierduta, fara traiectorie;

- Femeia care azi, e centrul ei;

- Femeia care o sa mai poata iubi;

- Femeia, care o sa se increada la un moment dat in barbat;

Eu sunt femeia care azi imi zambeste din oglinda, nu mai fac exercitii de mimare a unui zambet fals, acum mi-am recapatat zambetul!

Cineva imi zice asta tot timpul:

- Asta e fata pe care o stim toti!  Zambetele pe care le astern la randul meu pe chipul oamenilor care m-au ajutat in aceasta perioada, imi spun ca:

DA, M-AM INTORS”!

By Anca Anastasiu.

Cu gandul la femeia care azi imi umple sufletul cand imi zambeste, suntem puternice!

Daca copilul meu cel mare e sensibil si plange usor, este doar din vina mea. Eu sunt o mama care plange usor, se emotioneaza usor si probabil ca ii transmit si ei toate aceste emotii.

Gresesc si esuez ca mama de multe ori…..

Ma topesc cu toata fiinta mea cand imi spune ca ma iubeste si ma adora;

Ma simt singura cand ea nu e langa mine;

Vad in ea potential si in mine rabdare sa il slefuiesc. Nu vreau sa o oblig, nu ii vreau cuvintele mele in mintea ei, nu vreau ca deciziile mele sa fie ale ei, vreau doar sa fie independenta sanatos.

Si avem ca si voi, o mie de discutii, o mie de lacrimi varsate, o mie de fete schimonosite, o mie de cuvinte alese, 1001 de raspunsuri la 1000 de intrebari, o mie de vieti sa stam una langa alta. Asa simt, simt ca  impreuna suntem una si aceeasi. Ea sufera cand eu sunt trista din cauza ei, eu sufar cand o cert si sufar, sufar…..

Dar sa vorbim cu o situatie concreta:

Ea, cu ochii in alta parte isi ia sticluta cea roz sa bea apa si o scapa din maini. Sticluta cade cu o bufnitura puternica si capacul zboara prin toata casa, dezmembrandu-se iremediabil. Lacrimi de sfarsit de lume incep sa sara zgomotos din ochii ei “brown” si fata ei e acum o masca plina de suferinta.

Eu, nu tip la ea, nu fac nimic sa o pedepsesc. Pur si simplu caut o sticla de 0,5 de apa si o rog sa toarne apa din acea sticluta roz in NOUA EI STICLUTA. Dupa, merg cu ea de mana la bucatarie sa arunce la gunoi sticluta preferata. O pupa si ii spune ca o sa ii fie dor de ea. Si plange, si eu cedez si plang, plang si eu pentru acea sticla.

Plangem impreuna si cand nu mai avem asa multe lacrimi, ne hotaram ca e timpul sa ne culcam…..

Si, am plans ca un copil pentru o sticla…

Sunt profund impacata ca am plans numai pentru acest lucru, nu imi pot imagina cand ascult povesti de viata, ca exista si altfel de suferinta. Nu vreau sa o cunosc niciodata……

By Anca Anastasiu!

Cred ca pana la 29 de ani si jumatate, am bifat aproape toate locurile ciudate dintr-o casa si nu numai, unde se poate dormi bustean!

- Toaleta-bifat;

- “Pe vine”-bifat;

- Cu copilul in brate-bifat;

- Pe parchet-bifat;

- Cu cartea sub nas-bifat;

- Cu ochii in tembelizor-bifat;

……………………………………

Dar in CADA……………..alta viata, alt somn, altceva!

Era intr-o seara ploioasa de toamna, vantul batea si picaturile de ploaie bubuiau ca niste pietre pe acoperisul casei de vizavi. Eu, am dat copilul mic si indarjit “Proiectantului Sef” (sotul) si fericita ca am scapat si in seara asta sa nu o adorm, am tulito la baie. Aveam pe lista treburi marete: spalat par, dizolvat lacul de pe unghii, cremuit pe corp/fata, eventual o masca de fata, facut unghii inapoi cu lac, etc…..Am auzit copilul cel mare strigand:

- Tati, unde esti, vino la mine te rog? Te rog taticutul meu (taticutul era in dormitor adormea “monstruleata” mica). Ciocanea in usa ca sa nu foloseasca gura (incercand sa o calmeze pe cea mare). Am bufnit in ras si m-am aruncat in cada de frica sa nu strige fetita si la mine sau si mai rau sa vina cu cea mica la mine  sa o adorm eu (mama nebuna). Daca eram sub apa, normal ca nu puteam iesi sa ajut cu ceva……s-au calmat pana la urma toti 3 si eu am incercat sa nu ma bucur prea repede. M-am ghemuit ca in vremurile bune in apa fierbinte si ploaia se auzea atat de incet, vantul batea pe ritm, totul ma legana si gata, final de capitol…..vis colorat cu multa actiune si cand am deschis ochii, eram in cada: juma’ de ora de vis, ma tot intrebam de ce imi e frig in visul asta, de ce patura nu ma acopera si de ce sunt atat de linistita. Unde sunt fetele si de cand motai de-a binelea in cada?

Cu greu m-am dezmeticit si am observat ca eram sloi de “inghetata”…….mi-am bubuit o injuratura ca meritam si am fugit sa vad pe unde sunt ai mei ZEI. Dormeau fara jena, cu tot cu pat si “sforaituri ritmate”. Ia uite si la astia 3, ce le pasa de mine, daca ma trezeam dimineata in cada? Timpul se dilata atat de mult in mintea mea, incat pierd notiunea lui si cad in vise marete si victorioase. Razboaie, lupte, fete noi si eu mereu “Razboinica fasole”, care se trezeste in cada. Mooooama ce somn bun “avusei” pentu ca “fusei” in tarile alea calde tot timpul anului, ce somn balos si fara griji, ce viata au unii!!!! Oare cati mai adorm in cada?

 Hai ca pana la urma nu ajuta la nimic sa imi pun intrebari ca o oligofrena, mai bine “rup” si eu patul cu somn ca omul, nu?

Deci, morala adormitului in cada, este urmatoarea: ai grija pe unde adormi, cu cine adormi si ce visezi, se poate indeplini!

Ps: Semnat, Frumoacxa adormita din cada….

Ca tot  ne pregatim si noi sa purcedem in vacanta, peste cateva saptamani, m-am gandit sa scriu, cu ce imi “indes” bagajelul, mai ales acum de cand nu mai suntem singuri.

Daca in “studentie”, plecam cu capul in nori si aveam cateva schimburi, acum imi trebuie cateva masini pline ochi si tot nu sunt multumita. In fiecare an, imi propun sa nu mai fac aceeasi greseala si sa nu mai car dulapul cu mine, dar de fiecare data, o iau de la capat!

Bagajul 1 Paula:

- Oita (cea din desenele cu Plusica), daca vreau sa ma mai odihnesc noptile, copilul asta nu poate dormi fara ea;

- Canita de apa;

- Ajustorul pentru toaleta;

- Periuta si pasta de dinti;

- Sapunul si samponul by Klorane;

- Lotiune de plaja si crema impotriva tantarilor by Chicco sau Authan;

- Papuci, sandale, adidasi….picioare:):)

- Chilotei, dresuri, ciorapi, pantaloni (sport si eleganti, clar), pantaloni scurti;

- Maieuri, tricouri, bluzite cu maneci lungi (+ cateva mai groase);

- gecute, flanelute (nu stiu numarul, dar pun indeajuns, cred:))

- sapca, caciula, gentuta cu clamite de strans parul, cordelute, etc.

- Cateva carti de povesti si caiete cu activitati practice, creioane colorate;

- “Omida” de dormit in scaunul de masina (o pernuta);

- Costum de baie, halat de baie, piscinute si colacei de inot:);

- Daca aveti Sharan:)….puteti lua si trotineta sau bicicleta..la noi nu mai incape;

Cam asta e bagajelul copilului mare (3 ani si in curand 3 luni).

Bagajul 2 Flavia:

- Olica si pampers refolosibil sau normal;

- Servetele umede si servetele uscate;

- Dresuri, pantalonasi, body-uri cu maneca lunga si scurta, bluzite, tricouri, flanelute, gecute;

- Sepcute si bentite, clamute de par;

- sandalutele, papuceii si adidasii adecvati;

- Sampon si sapun, lotiune de plaja si cea impotriva tantarilor, comuna cu surioara ei;

- Canite de apa si lapte, lapte praf, biscuiti, fierbatorul, lingurite sterilizate, boluri pentru papa, pahare, canite;

- Pisica de plus si alte jucarii adecvate varstei (1 ani si in curand 3 luni);

- Comun: jucariile de nisip, creta colorata;

- Carutul sport, patutul de voiaj, eventual daca mai aveti loc si cadita pentru baita…noi nu o mai luam, am lasat la locatii cate o cadita, iar in hotel sau pensiune, le facem baie in brate, dupa ce dezinfectam cu spirtul din dotare;

- Paturici pentru zile si nopti mai friguroase, pernute de dormit la locatii;

- “Bananele” (pernuta Flaviei pentru somnul din masina);

- Pentru geamurile de la masina, parasolare;

- Comun: medicamente, creme de pentru eventualele eritmuri, unghiera:):)

Pentru masina: jucarii, servetele umede si uscate, ceva de rontait, iaurt, apa, fructe, haine de schimb pentru ca ale mele fetite, transpira foarte mult.

Parinti: cafea, apa si benzina:):)….

- pasta de dinti si periute, samponul preferat, gel de dus sau sapun, prosop din dotare (macar pentru igiena personala), spuma de ras si masina de ras:);

- antiperspirante, parfum, gentuta de machiaj, clar;

- pijamale si alte haine (de obicei tot multe iau si putine folosesc, dar ajunsa acasa, le spal si pe cele nefolosite:))..

- creme de plaja, lotiune impotriva tantarilor;

- incarcatoare de telefoane, laptop, carti de citit (cine stie cum iti faci timp), card-uri;

- bani cash (euro si lei), in functie de locatie;

In legatura cu mancarea: pentru drum, tot timpul facem mici aperitive, dar niciodata nu luam mancare sa gatim la locatii, nu inca, de obicei mancam la destinatie  meniul care se da; in schimb avem ceva de mare ajutor: APA:)

Si dupa atata insiruire, tot simt ca lipseste ceva: aaaa, era sa uit de uscator de par (ca daca nu gasim la hotel:))

Ps: Rog completare sau taiere de pe lista :):)

-

Te privesc pe furis in diverse ipostaze ale existentei tale si ma minunez…..

In ochii mei ai aceeasi varsta si cred ca e foarte probabil sa ramai la aceasta varsta toata viata cat timp sunt eu langa tine. Nu accept acum acest ritm alert de crestere, mai vreau clipe cu tine. Mai vreau sa te tin in brate si sa iti simt mainile ca o bijuterie in jurul gatului meu.

Iti vreau respiratia pe pielea mea si parul care ma gadila usor, iti vreau mirosul tau de care nu o sa ma satur nicicand!

Ma uit la tine si mi-as dori sa vad viitorul pur si simplu cum curge prin ochii tai calzi, sa iti vad fiecare miscare, sa iti ascult fiecare gand care ia decizii, sa iti protejez fiinta de fiecare data cand ai sa cazi. Vreau sa nu vad in ochii tai niciodata lacrimi de neputinta, vreau sa asculti si sa simti murmurul vietii, vreau sa astepti si sa cantaresti totul inainte de a lua o decizie!

Vad acum, chiar daca nu vreau sa accept ca ti se modifica trasaturile si ti se contureaza alt chip, chipul unui copil si iti caut cu disperare chipul pe care l-am privit intaia oara cand mi-ai fericit viata. Nu mai e acelasi chip, a ramas ca amintire in mintea mea, la fel ca toate trairile acelea minunate.

Acum comunici cu noi, iti doresti, iei decizii, ai sentimente contradictorii, imi povestesti diverse trairi, poti face lucruri independent de noi, esti in zbor cum imi place mie sa spun.

Cum sa am eu grija si sa fiu mereu acolo cand aterizezi?

Nici nu iti pot spune cat de mult inseamna in existenta mea sa iti privesc chipul si nu cred ca exista vreun sentiment care sa poata macar descrie, iubirea si devotamentul meu fata de nevoile tale!

Chiar daca uneori imi e greu sa ma reintregesc si sa incep de mii si mii de ori, tu sa stii ca MAMA, inseamna locul tau de plecare si de sosire pentru fiecare cursa a vietii si niciodata nu o sa ma opresc din a fi alaturi de tine atunci cand o sa ai nevoie!

Tu esti eu si eu sunt tu, esti prinsa de mine……..

Copilului meu….