Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo este dupa cate am citit inainte de ajunge acolo, un oras din Bulgaria in primul rand. Se afla cam la 17o de Km de Bucuresti, pentru ca de aici am plecat noi.

Ora de plecare a fost: 8: 20 si ora de sosire: 11:35.

Din Bucuresti si iese usor, noi am preferat sa mergem prin centru si am ajuns astfel in Jilava, care seamana cumva cu un oras dupa asediu si este tare urat la prima vedere. Stiu ca si acolo locuiesc oameni ca si noi, dar zona asta de sud a Bucurestiului, nu stiu, dar face parte dintr-un alt tablou….din acela sinistru!!!!

In fine, echipati cu haine simple si cu fetele in spate, legate in centuri, am pornit. In spate eram supervizati de masina parintilor:)

Am observat pe traseu, mai ales atunci cand ne-am apropiat de Giurgiu, ca oamenii de aici, sunt foarte harnici. Era plin de solarii si pamantul era proaspat pregatit pentru primele produse de primavara. Aceste sate sunt pline de oameni care muncesc, ei din asta isi castiga existenta si chiar ca m-au trecut fiorii, pentru ca am vazut pe strazi multi batrani, in haine murdare si folosite la muncile campului, cum isi carau fara vlaga sacose (goale sau pline) cu te miri ce!!!!

Am platit taxa de pod care a costat 12 lei si am trecut podul care ne leaga de vecinii nostri bulgari. La vama la Ruse am prezentat buletinele noi si pasapoartele fetele si am rulat catre zona unde se cumpara vigneta valabila 5 zile si care a costat 30 lei de masina. Tot acolo am schimbat si euro in Leva.

Intre timp am si mancat micul dejun si cand eram aproape gata, ne-a batut in geam un batran care cerea ceva si gesticula cu mainile. Sotul meu a crezut ca cerea de mancare si i-a intins un sandvici, dar el a spus ca vrea bani, in cea mai soptita bulgareasco-romaneasca pe care am auzit-o…..am ras copios!

A mers si la socrii si le tot flutura de aceasta data banii in fata gemului de la masina, atunci am inteles ca vroia sa ne vanda Leva falsi….cand l-au refuzat, s-a enervat si i-a rupt sub ochii nostri…..nu am inteles toata faza, dar……

Intrarea in Bulgaria, este la fel de posomorata, intunecata si lipsita de viata ca si prin cealalta vama, Vama Veche!!!

Primul oras, arata al naibii de comunist, cu magazine in stil vechi, garduri care ingradesc diverse parculete si fetita noastra cea mare, a strigat cu entuziasm:

- Oau ce parculet frumos??

De fapt, erau doar cateva leagane, jupuite de vreme si rupte care aminteau de vreun circ parasit….iar am avut o repriza de ras copios!!!!

Dupa ce ne-a intors putin Gps-ul din drum, am revenit la ruta dorita si am mers numai drept pana am ajuns in Veliko Tarnovo. Am urcat pe o strada cu asfalt din pietre mari si rapid am ajuns in Eden!

Daca va place Sibiul noastru, aflati ca Veliko este Sibiul Bulgariei (comparatie folosita de Razvan Pascu in descrierile lui despre Veliko). Este acelasi stil, cu strazi inguste, case pe coline si multa liniste, poate mai liniste ca la Sibiu. Am gasit repede pensiunea unde am stat. Se numeste Bela Neda si este o mica pensiune de familie, situata in inima centrului istoric al orasului.

Baiatul care se ocupa de pensiune stie destul de bine engleza, este primitor si mereu de ajutor. Noi am luat o camera care a costat 100 lei/noapte si era echipata cu 3 paturi, baie, tv, wi-fi, aer conditionat sau aer cald in perioada asta. Arata perfect si era foarte primitoare. Am fost incantati. Pensiunea este dotata si cu o bucatarie, unde se poate gati, depozita mancarea in frigider, spalat vase, servit masa, etc. Fiecare apartament are si o terasa frumos amenajata cu flori si motive rustice, iarba era deja verde, asa ca ne-am gandit sa revenim sa le vedem pe fete cum zburda desculte prin ea!

Am plecat la explorat orasul si am facut o sumedenie de poze. Orasul era imbracat in haine de martior si am observat ca la ei si barbatii poarta martisor. Au niste martisoare specifice cu o fata si un baiat din impletituri de ate colorate.

Am cautat cu Gps-ul in mana, un restaurant sa mancam, care ne fusese recomandat de gazda si ne-am invartit in jurul cozii vreo jumatate de ora. Am urcat si am coborat scari si pana la urma am ajuns tot de unde plecasem. Am gasit restaurantul, se numeste Shtasliveca si este pur si simplu ceva nu ati mai trait culinar vorbind.

Am observat ca multi localnici vin acolo pentru pizza care arata apetisant, dar noi nu venisem in Bulgaria pentru pizza. Am comandat ceva traditional si domnisoara care ne-a servit si indrumat s-a comportat exemplar. Restaurantul este foarte frumos, este amenajat intr-un stil atat de  familiar, calduros si cumva pe culori roze, cu lumanari pe mesele lungi iar pe parti aveau canapele, burdusite cu perne si plin de flori! Prima oara am zis ca masa este prea mare….dar cand am vazut ca nu incape mancarea, mi-am retras cuvintele.

Ca prim fel am gustat o supa rece tip tzatiki cu lipie cu ulei de masline sau cu usturoi, pe un platou mare (arata ca o bucata mare de carne de pui la gratar)!

Au urmat cateva feluri de salate traditionale: Cu rucola, branza, rosii, pesmet, nuci macinate, quinoa, etc care ne-au facut papilele gustative sa danseze. Am cerut si berea lor traditioanala (Zagorka), care in mod surprinzator ne-a placut: nu era amara, ci prietenoasa, foarte buna. A urmat si partea dedicata carnii de pui, cartofilor copti serviti direct in tigaia in care s-au facut, carnea de asemenea a venit pe platouri speciale tot de pe foc (carne de pui si carne de porc in diferite prezentari). La final, ospatarita ne-a luat ce mai ramasese (si ramasese multa mancare) la bucatarie si ne-a impachetat-o pentru servit acasa. Am adaugat si desert la pachet (pe care l-am servit cu sotul la apus de soare pe minunata terasa a pensiunii Bela Neda): niste bilute ca o inghetata cu fructe de padure sau ciocolata, uimitor de delicioase. Macar o data pe luna sa mergem la Veliko Tarnovo sa mancam la acest restaurant, exceptional si foarte ieftin!

In drum spre pensiune, am facut nitel de shopping si am admirat peisajul care la ceas de seara arata fabulos. Cum incerca soarele sa se ascunda printre casutele construite in stanca, ca doar de aceea i se spune si orasul medieval al bulgarilor sau al Tarilor. Oamenii locului sunt foarte primitori si cu mult bun simt…..am avut o zi minunata!

Nu am reusit sa vizitam totusi ce ne propusesem pentru ca in perioada rece, cetatea Tsarevets se inchide la ora 17:00 si am lasat-o pe alta data. De vazut mai sunt si: Sarafkina Kashta ceva cu mestesugurile populare, Muzeul de Istorie si Muzeul Arheologic. Nu am mai avut timp, dar faptul ca ne-am lasat pierduti pe acele strazi a fost ca si cum am vizitat tot ce trebuia in Veliko.

Respect pentru vecinii nostri bulgari, care sunt la fel de saraci ca si noi, cu relief la fel de frumos ca si al nostru, dar au alt dar de privi aceste frumuseti si de se comporta cu tara lor!

Fericita ca mi-am incarcat mintea cu frumusetile orasului Veliko Tarnovo……de abia astept sa ma reintorc!!!!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>