No, uite asa era sa mor……………..

Ca in fiecare zi, alerg prin viata asta si ajung acasa transpirata si cu parul maciuca de parca m-a alergat al’ cu coarne! Ma impart intre fata cea mica, cea mare la gradinita, munca, sala, masaj si menaj acasa…….viata alerta si agitata. Toate acestea sunt incununate de mersul cu mijloacele in comun, cand troleu, cand metrou……

Cand nu am o carte de citit imi “blestem” prostia si stau ca proasta cu ochii gura-casca la oameni: un blug misto, o geanta cu motive asiatice, un cuplu care arata de parca i-a calcat buldozerul (ea cu nasul mare si super boccie, alerta la ceilalti pasageri, barbatul cu cercel in ureche si inele pe degete, si odrasla de baiat, umflat cu pompa. Se uita suspect la noi si parca ne-ar scuipa…ma intriga aceast tablou), o gagica citeste de pe e-book, o doamna citeste un roman de dragoste fara nici o pofta….

Cam asa arata mai tot timpul drumul meu cu metroul…..La intoarcere, din lene si din graba nu merg pana la statia de metrou (gara de nord 2) pe jos ci prefer ca o lenesa ce sunt sa astept in gara si cobor la prima statie (Basarab)….de acolo merg pe M4 si ajung la “Jiu” (metrou Jiului) de unde cobor si merg sa imi iau fetita de la gradi! Dar stati asaaaaaaaaaa!

Saptamana asta m-am dat de ceasul mortii cu munca si am ajuns tarziu sa imi iau copilul….am urmat traseul de mai sus:

Am luat metroul……..era super aglomerat si ma gandeam numai ca vreau sa ajung acasa. Toata lumea parca avea o discutie si imi terminau neuronii. “Urmeaza statia Basarab, cu peronul pe partea dreapta”, yes o sa cobor in 3 minute. Si atunci ma gandesc cum ar fi daca cealalt metrou spre Jiului, o fi in statie. Da, cand cel in care eram oprea, fata in fata oprea celalalt. Aoleu, disperata. A inceput inima sa bata de parca acum eram gata si ma duceam naiba. O femeie in fata mea, apasa disperata pe butonul de deschidere al usilor (Click-ul), chiar daca metroul nu oprise inca. M-a agita cum apasa cu disperare pe buton si mie imi urca sangele in cap cand vedeam ca opreste si celalalt metrou. Am avut o senzatie de ameteala, combinata cu adrenalina…asa ceva nu am mai simtit. Parca era sfarsitul lumii si eu eram printre salvatori. Exact cum e in filme….

O simteam pe femeie cum nu mai are rabdare, se citea pe chipul ei tensiunea, disperarea si la unison eram eu si inca o doamna care amutise cu ochii la acea femeie…opreste metroul si asteptam disperate sa se deschida usile. Zburam parca spre celalalt metrou si nu stiu cum ajung si imi pun fundul pe un scaun la intamplare. Inca nu sunt prezenta si trece o vreme pana imi revin…….ce dracu s-a intamplat acolo? De ce am ajuns in prag de infarct din cauza unui buton care nu se deschidea. Asa disperare se intampla in fiecare zi in Bucuresti!

Toti grabiti, intra unii in altii, se ocolesc fara habar, fug pe strada intre statii de autobuz, fug dupa metrou, se inghesuie in autobuz de iti strivesc tot trupul………SI EU RECUNOSC CA SUNT SADICA SI IMI PLACE VIATA IN ACEST ORAS UNDE AM DE TOATE LA ORICE ORA SI ORICAND!!!!!!!!!!!!!

PS: Numai sa nu mor din cauza vreunui buton nenorocit:):):)