Nasterea Flaviei “zulufata”, mea fetita!!!!

8 APRILIE 2013 o zi obisnuita cu o programare la un control de rutina – saptamana 39!!!

Eu ii spun sotului ca azi nasc si el imi zice ca trebuie sa treaca pe la serviciu sa isi ia liber. Ma intreaba:

- Sigur nasti azi?? (de unde spanac sa stiu sigur, bre???)……

Ne indreptam spre o maternitate de stat din sectorul 2 al Capitalei, acolo unde am nascut-o si pe fetita cea mare, eu devin putin cam nedumerita si am o stare fara cuvinte!!!!

Medicul ma consulta si imi spune ca s-ar putea sa nasc azi…eu ma sochez si nu pun nici o intrebare, am incredere in el si astept detalii. In curand ii spune unei asistente sa ma conduca intr-o sala sa ma schimb in “haine de lucru” si eu ii spun sotului ca nasc. Sun mamele si le spun acelasi lucru, chit ca pe a mea mama vreau sa o anunt dupa ce nasc sa nu mai stea panicata…..nu imi iese si o aud cum plange si imi spune sa fiu tare. Parca as fi vreo mamaliga!

Am in minte acelasi scenariu ca si in urma cu 2 ani….ajung la sala de nasteri unde vin pe lume bebelusi pe banda rulanta prin operatie de cezariana. Cred ca am numarat vreo 3-4 baietei….eu asteptam. Nici un simptom, liniste, cum sa nasc azi imi tot repetam???

Si atunci IL VAD….medicul meu sudanez, cel mai bun/eficient medic posibil, iubit si venerat in fiecare secunda din viata mea! Mi-o aduce in dar, pe moasa care m-a ajutat si la nasterea Paulei si acum stiu sigur ca nasc azi si ca sunt pe cele mai bune maini.

Incepem la ora 12:20 cu oxitocina si imi repet ca trebuie sa fiu curajoasa, nasc imediat. Ies pe hol si vorbesc cu sotul si sora mea care sunt cu emotii mai mari ca mine. Ma intorc inapoi in salon si incep niste dureri…sesizabile si din nou, imi pun intrebarea:

- De ce nu am cerut cezariana????

Vine anestezista si ma urc a cincea oara pe masa, imi pun capul in piept, chiar daca am contractii, nu ma misc…urmeaza injectia epidurala in coloana. Si atunci, pe masa, mi se rup membranele si ma simt cu tot cu asistente ca facem slalom printre valuri prin tot salonul. Imi cer scuze, dar ele continua manevra pana cand e perfecta. Ma asigura ca durerea va fi mai “blanda” si pleaca….

In salonul de vizavi o tanara de varsta mea, se chinuie de dimineata si se incapataneaza sa nasca natural, sufera si o aud. Este puternica si asta imi da mie putere. Mai trece moasa sa ma intrebe cum ma simt si eu ii spun ca sunt super bine. De unde, ca au inceput niste dureri necunoscute si ma tot fatai: cand in picioare, cand pe pat!! Medicul ma viziteaza si masoara dilatatia. Pe la dilatatie 7….gata s-a terminat cu gluma….incep sa am o problema cu bara de la pat si imi vad mainile cum se inrosesc. E ok Anca….poti suporta. Ma ridic si stau pe marginea patului. Nu pot….Aoleu imi spun, ce durere e asta??

Nu mai pot respira si ma rog in gand sa se calmeze un pic durerea. Imi fac curaj si ies pe hol…era ora 16:20. Sotul si sora… ma intreaba cum ma simt. Mint si zambesc…plec ca simt ca explodez si nu vreau sa ma vada. Sunt puternica in fata lor!!!!

Intoarsa in salon, ma asez usor pe pat si o aud pe vecina din celalalt salon ca tipa. Inghet si ii aud pe toti: medicul meu, moasa, asistentele ca se duc la ea. In clipa aceea, simt ca nu mai pot si imi vine sa tip si eu. Va rog, zic in gand…nu, nu se poate sa nasca si ea si eu in acelasi timp. Trebuie sa nasc eu prima!

Tot disperand in acest hal, ma prind cu indarjire de pat si fara sa ma pot abtine, imping cu nadejde. Ma vede o asistenta si ma intreaba ce fac. Ii spun ca eu nasc si sa vina la mine. Vin acum toti in formatie catre salonul meu.

Si ma urc pe masa de datorie si moasa ma roaga sa imping cand imi spune ea. Era 16:50…Numai de 3 ori (desi copilul a ramas blocat intre oasele bazinului si a avut fractura de clavicula) am reusit sa imping si copilul era afara 16:55.…yuhuuuuuuuuu, dar repede mai merse…..si ce dureri am avut inainte!!!!

Cer telefonul sa fac prima poza la fetita si gata ma simt linistita cand o aud plangand. Se ocupa de ea fetele si eu o urmaresc cu privirea. E divina mea, iar eu sunt cea mai puternica. Ii planuiesc in gand, un destin frumos si imi promit sa fiu o mama cat pot de buna. Doctorul si moasa se ocupa cu indemanare de colectarea celulelor stem si eu balivernez fara sens.

Ma ingrozeste, marea coasere si il rog pe doctor sa mai astepte putin sa isi faca efectul inca o doza de epidurala pentru a putea suporta coaserea… El ma asteapta cu rabdare si apoi se apuca de croitorit. Eu am telefonul in mana. Imi sun soacra, bona si la urma imi sun mama. II spun ca Flavia e bine si ca eu sunt la coasere. Ea scoate un tipat si imi spune ca sunt nebuna, cum sa o sun in timp ce sunt de zor cusuta??? E in stare de soc si imi spune sa vorbim mai tarziu.

Dureaza 30 de minute in care eu trec prin chinuri, tip si sunt auzita de sot si surioara care ma asteapta…Cand se termina totul, sunt mandra ca ma pot da jos singura de pe masa de “lucru”. Ma asez in pat si imi doresc sa mananc o balena si sa beau un ocean de apa…….

Sunt cea mai puternica fiinta de pe Pamant, simt ca o sa zbor curand si mor de nerabdare sa imi tin fetita la piept…..

La multi Flavia dragostea mea “albastra”, o viata o sa-mi amintesc  nasterea ta!!!!

DSCN3066 DSC00772 DSC05648 DSC06416 DSC06788

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>