Cand suntem numai de-o schioapa, ne dorim cu nerabdare sa devenim mari si mai repede! Dar trebuie sa asteptam, sa trecem prin toate….ca nu putem trisa viata asta.
Atunci nu ne intereseaza decat sa ne jucam, sa zburdam si sa facem cat mai multe nazbatii:)
Cand ajungem la pubertate, ne ies cosuri si devenim femei si barbati, gata de reproducere, cu miliarde de hormoni care o iau razna, si ne supara si ne zumzaie la nesfarsit, ne facem dusmani imaginari si ne izolam in camerele noastre. Neintelesi, unii mai scapa, altii se potrivesc societatii, altii se chinuie prin ea….etc.
Si ajungem la un moment, cand avem nevoie de un umar si un gand cald langa noi. Avem nevoie sa fim intelesi, sa comunicam, sa dormim, sa citim impreuna….avem nevoie de o pereche. Gasim, ne indragostim, facem alegeri inspirate sau nu, iubim nebuneste, uram nebuneste, trecem printr-o sumedenie de trairi si situatii extreme.
Cadem si ne ridicam, suntem inselati cu mintea si trupul sau mintim….luptam si daca scapam cu toate tiglele in regula, se intampla SA NE INDRAGOSTIM IREMEDIABIL SI PE VIATA.
Suntem antrenati in relatii de durata sau in casnicii, facem copilasi si ii crestem, traim feiciti pana la adanci batraneti….bla,bla,bla……
Dar sa vorbim despre viata in doi, trei, patru, etc…..
Cand suntem doi, facem prostii de tot felul: ne pupam, ne adoram fiecare miscare, ne mirosim peste tot, ne facem declaratii, ne jucam, construim, ne amenajam viitorul in culori si cu mii de vorbe. Suntem numai noi doi sub aceeasi patura si scriem carti, decodam mistere si facem slalom prin viata. Gatim impreuna, radem ca prostii din orice, ne asezam la film si mancam cantitati industriale de popcorn, ne plimbam nauci prin parc, mergem in vacante si exploram tot ceea ce ne vad ochii. Ne iubim si suntem pregatiti sa facem copilasi.
Facem….
Facem…
Facem…
Si realizam ca nu mai suntem doi, nu mai avem lucruri in comun, suntem depasiti de situatii nemaintalnite, ne luptam intre noi, devenim dusmani, ne ocolim, ne aruncam vorbe si totusi avem copii!
Imi trec prin viata situatii de acest fel si reactionez cu instinct de femeie si ascult. Sunt mame-femei ca si mine care au probleme, care simt ca viata in “grup” este uneori tensionata, de fapt noi facem tensiunile si ajungem sa ne bulversam existenta. Luam decizii fara sa gandim, inraite/ti, aruncam cu fulgere si tunam cand nu este cazul si la sfarsitul luptei, ne asezam pe perna si evaluam situatia. Suntem numai noi cu noi si realizam ca am gresit, ca am spus ceva care a deranjat…..de ce nu ne straduim mai mult!?
Nu putem da clipe din viata noastra in doi atat de usor pe ape tulburi, stiu ca e greu cand avem copii si avem o alta viata, dar daca nu comunicam cu respect si nu iubim cu aceeasi intensitate persoana de langa noi, atunci riscam sa facem haos si sa mergem pe un drum care este necunoscut. Dragele mele/dragii mei, inteleg fiecare sentiment prin care am trecut si cu incredere va sfatuiesc sa:
- Taceti cand nu e cazul sa adaugati nimic;
- Tratati-va partenerii cu aceeasi pasiune ca si in trecut;
- Nu lasati sa treaca o zi, fara sa va faceti iubitul/iubita sa zambeasca;
- Faceti complimente atunci cand simtiti;
- Daruiti cu sufletul cand simtiti;
- Aplanati un conflict de la radacina si nu va antrenati in dispute;
- Nu exista cocos si gaina, exista doi oameni care se respecta;
- Alegeti libertatea in detrimentul ingradirii partenerului;
- Tineti-va mai mult de mana si sarutati-va “ca in facultate”;
- Mangaiati obrazul acela, care v-a fost alaturi, nu merita palme;
- Fiti parintii unor copilasi sanatosi si nu va mai luptati.
Daca va iubiti si va adorati, faceti minuni pentru viata voastra, numai cine nu a fost coplesit de situatii, nu stie cat de greu este sa fi cu cineva, sa fi cu tine si sa fi pentru altii in fiecare secunda….asta este FAMILIA SI VIATA!!!!!!!!!!
Cu drag……..