Carabusii mei de MAI!

De ceva zile ma gandesc sa nu treaca si luna aceasta si sa uit sa scriu despre carabusii copilariei mele!

Carabusii sunt acele vietati mici care zboara si pot fi vazuti numai in luna mai, cu miile si se gasesc numai la mine acasa, la casuta mea…..

Desenez cu ochii mintii, luna mai a copilariei mele, luna in care ne distram, eu impreuna cu toti prietenii mei de acasa. De fapt fiecare zi, era una plina de nazbatii si jocuri care imi lipsesc azi, insa sunt etichetate si stiu exact unde sa caut in “rafturile mintii” dupa ele. Aveam ceva prieteni cu care ma jucam si asteptam cu interes luna mai. Atunci cerul unei nopti pline cu cele mai extraordinare stele, era “ciuruit” de carabusii de mai care zburau haotic. Din timpul zilei imi puneam planul in minte si seara, ca o buna organizatoare ce sunt, primeam carabusii mult ravniti. Nu va ganditi ca le faceam rau, imi placea sa am cat mai multi pentru a le auzi zumzetul, era de o intensitate si de un murmur, cum nu am mai auzit vreodata. Eram pur si simplu fascinata. Eram mandra de mine si nascoceam tot felul de metode de prindere.

O antrenam si pe sora mea in marea prindere a carabusilor, iar ea fara nici o tragere de inima, iesea din “palat” si ma ajuta vlaguita de “prostia mea taraneasca”…..era asa dulce!!!

In primul rand, imi mesteream dintr-o matura cu o bucata de perdea, o paleta, cum vazusem eu pe la telecolorul nostru:)…..si cum se ascundea soarele dupa coasta dealului, eu alergam ca o “besmetica” dupa carabusi. Ii prindeam si ii puneam intr-un borcan, imi cadeau pe iarba de pe “joana” (poienita din fata casei) si ii cautam prin ea pana ii simteam cum imi gadila palmele. Dupa “pilatesul” de afara, mergeam in apropierea casei, unde tatal meu, electrician fiind, isi montase un “ditai” becul si pandeam cand el pleca la serviciu in schimbul 3 si il tineam aprins. Toti carabusii, molesiti de becoi cadeau pe o bucata de nailon special asezat de mine. Si dupa ce ma saturam de strans…..venea vremea sa vad ce am prins. Toti aratau la fel (cum altfel?) si stateau in borcan si cantau….ii lasam sa imi mai umple mintea cu zumzetul lor si cand eram multumita de inca o seara cu cantec……deschideam capacul borcanului si ii priveam cu pleaca. Nu erau ai mei, dar ii vroiam macar pentru 5 minute cand puteam sa fiu conectata la natura si sa simt ca sunt linistita si libera. Era si este inca, cel mai frumos dar pe care il puteam gasi…erau carabusii de MAI si imi faceau luna, pe alta planeta. O planeta unde tot ce misca este in armonie cu tot si eu tanjeam dupa pace, tanjesc dupa pace si imi e dor de fata aceea care lupta pentru fericire!!!!!

Cu drag….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>