” Tu, omule, mi-ai activat toate sentimentele razboinice, care zac in mine”!

Nu pot sa nu imi amintesc, nu pot sa nu te vad, pentru ca te vad si te visez, esti un cosmar si nu imi revin. Nu pot sa mai cred, cand te vad pe tine, te intrupez de zeci de ori in toti oamenii pe care i-am judecat si le-am pus amprente de-a lungul existentei mele! Esti strain pentru mine si totusi te-am regasit de atatea ori. Nu mi-as fi dorit niciodata sa te cunosc pentru ca nu pot trai in lumea in care tu respiri. Nu pot respira acelasi oxigen, simt ca ma otravesti cu prezenta ta si stiu ca nu o sa scap de tine niciodata.

Te-am vazut din nou zilele trecute, de aceasta data nu erai singur….din acest motiv te-am sesizat! Nu te pot privi in ochi, simt ca imi iei toata viata atunci si nu imi doresc sa raman fara sufletul meu, sufletul pentru care lupt inca de cand mi-ai deschis ochii.

In acest scenariu, stateai la o masa si mancai paste. Langa tine, statea in alta lume, un inger. Pe el l-am sesizat si m-am intrebat, cum de a ajuns sa stea la aceeasi masa cu tine?!

Nu il priveai in ochi, te preocupa doar dute-vino al furculitei tale in mancarea din fata ochilor.

Ingerul statea intr-un carucior pentru ca avea in jur de 4-5 ani, poate mai mult si privea la tine, cu mainile suspendate intr-un tremur continuu, absent, cu ochii tulburi, prizonieri intr-o lume, pe care noi nu o intelegem, cu picioarele contorsionate…..urlu si acum, urlu pentru ca nu e drept!!!

Te-am studiat, erai in era tehnologiei, butonai la Iphone-ul tau, imbracat elegant si brenduit, cu ochelari mari, pe sub care incercai sa iti ascunzi imaginea din dreapta ta. Incercai sa pari nepasator si in nepasarea ta, am citit ca tu nu mai esti OM. Un om nu se comporta asa cu un inger. Urlu si eu si sotul meu, cand ne uitam la tine, suntem fiare si te vrem devorat, nu putem asista la ceea ce faci!

Ii bagi cu gesturi brutale o furculita cu paste, acelui inger blond in gura si te retragi grabit. Nu comunici si iti reiei activitatea din farfurie. Chipul acela mic si blond, se uita la tine cu mii de rugaminti, isi vrea tatal in acele clipe si simt cum isi doreste sa iti comunice acest lucru. Pierdut, nu dai pic de atentie!

Ingerul tipa si aud parca, tipatul puiulor de pasare, atunci cand sunt atacati de uliu, atunci cand mama lor este in pericol sau atunci cand sunt infometati.  Iei robotic o sticla cu apa de pe masa si o indesi in gura ingerului, nici macar nu o ti unde trebuie si apa se prelinge pe buze, pe gat si pe tricoul copilului tau. Incearca sa iti spuna ca mai vrea, dar tu iei nepasator sticla, o inchizi si o pui pe masa.

Eu, raman siderata, imi simt ochii umezindu-se si privesc acel copil care acum este ud si tatal ei, pur si simplu nu o vede, nu face nici un gest ca ar ajuta-o sa se stearga. Acum vorbeste la telefon, dar pentru mine nu mai conteaza….

Vreau sa nu mai tin cont de nimic si sa sar peste masa, vreau sa il iau de guler si sa ii fac rau, vreau sa nu mai fiu eu, vreau sa ma transform in altcineva si sa nu mai simt.

 Ma dor degetele si imi plezneste capul de tristete, nu mai pot nici eu manca si respir cu greu. Simt ca acel strain mi-a facut mie rau si nu pot controla instinctele animalice care ne guverneaza pe fiecare!

Cum sa mai pot respira dupa acel moment, cum sa mai dorm noaptea cand simt ca acel inger nu este in siguranta, cum sa ma linistesc si sa imi traiesc viata?!

Cum suntem capabili de astfel de comportament, in preajma copiilor nostri?!

Tu esti strainul pe care il intalnesc des, ma speri si cred ca a venit vremea sa reactionez, acum ori niciodata. Ajunge cu nepasarea!

Si ce daca, e copilul tau, nu ai nici un drept, doar pentru ca l-ai conceput sa te comporti asa cu el. Nu poti face rau unui inger care este prins intr-o lume mai buna. Nu il poti aduce inapoi si asta te frustreaza, te inraieste, te extermina ca om.

Poate ca da, sigur da, dar nu iti da dreptul sa te razbuni pe acest chip angelic. Ingerul esti tu, tu care ai decazut si nu te poti privi in ochi! Te-ai demonizat si il faci pe inger sa plateasca pentru neputinta ta!

Nu sunt in situatia ta, nu o inteleg….dar ma inteleg pe mine care nu as fi capabila de aceste gesturi fata de ingerul pe care eu l-am creat si care acum are un handicap. Nu esti tu de vina pentru acest handicap….DAR ESTI DE VINA CA AI INCETAT SA LUPTI!

Strainule, nu te urasc pentru ca nu sunt capabila de asa ceva, te compatimesc ca ai acest inger….nu il meriti si eu nu pot sa ma gandesc decat la chipul lui, care iti cauta intelegerea!!

Chipul tau, draga inger, o sa imi lumineze viata si afla ca daca eu ma gandesc la tine din cand in cand, tu o sa simti acolo in lumea ta….acea floare la care privesti in poiana din visul tau si care isi deschide larg petalele, sunt eu, care te imbratisez si care te iubesc neconditionat!!!

Unui strain…..