O amintire trista!!!!

Nu stiu, dar cateodata sunt pur si simplu trista! Da, eu care nu cedez niciodata, sunt trista!

Sunt trista si parca de la un simplu motiv, tristetea mea se propaga si ajunge sa atinga un punct in care nu imi mai pot desena pe chip, zambetul meu. Sunt absolut convinsa ca am dreptul sa fiu trista si aleg sa imi traiesc tristetea sau nemultumirea asa cum consider.

Si ce daca scriu, si ce daca am sentimente si imi doresc sa le astern aici, chiar nu traiesc conditionata de ceea ce cred oamenii din jurul meu!

Eu sunt Anca si fiecare bucatica din mine, simte cum vrea si cat vrea. Nu imi confectionez motive de suparare sau de tristete, pur si simplu, limita mea uneori nu face fata la avalansa de emotii si ma las cuprinsa de acest sentiment.

E placut si paradoxal in acelasi timp, oare nu toti vrem sa fim fericiti? Oare nu ne gandim cateodata ca parca suntem prea fericiti si ca urmeaza sa se intample ceva care ne da peste cap?!

Eu cred ca nu suntem vrednici de fericire, nu o traim cu intensitate si prea grabiti in viata noastra fiind, repede ne debarasam de ea si o inlocuim cu tristetea de pe fetele noastre!

Acum nu stiu daca e molipsitoare sau pur si simplu ne intristam din senin, cert e ca eu cand o simt in apropire, incerc din rasputeri sa nu o las sa intre, dar uite ca nu ma pot lupta cu ea la nesfarsit. Uneori intra si imi fura cate putin de fiecare data din zambetul meu, cel la care tin atat de mult.

Ce sa fac oare? E normal sa fim tristi din cand in cand? Sa ne asezam in intimitatea fiintei noastre si explorand, sa simtim tristete?

Imi imaginez deseori, milioane de celule responsabile cu ale noastre sentimente, cum se organizeaza in diverse echipe si duc o lupta crancena pentru trofeu. Si vad cum regele lor si cel care gazduieste aceasta batalie zilnica si la nesfarsit este CREIERUL, neobositul si neinfricatul!!!

Simt ca el este responsabil cu sanatatea sentimentelor noastre, asa cum Soarele este responsabil sa rasara dimineata, sa ne incalzeasca, sa ne lumineze pasii si seara sa se odihneasca! Cum Luna se intrezareste si ia locul Soarelui, cum ne protejeaza in fiecare noapte si cum vegheaza seara de seara la somnul nostru. Creierul este acolo si impulsurile de tristete sunt tot un raspuns sau o intrebare a lui, la lumea inconjuratoare!

Dar eu sunt atat de mica si nu pot vindeca tot, nu pot zambi, nu pot plange, nu pot compatimi, nu pot ierta si incepe din nou, nu pot construi la infinit, nu pot sa fiu omniprezenta. Dar imi doresc sa fac ceva, imi doresc sa nu mai fiu si eu la randul meu, un simplu trecator care aproape in fiecare zi, vede lumea asa cum e ea si isi continua nepasator traseul!

Voi vedeti ce vad si eu? Cum va simtiti cand ramaneti singuri? Stiti despre ce vorbesc, pentru ca macar o data ati vazut si ati plecat mai departe…..

Acum sunt trista amintindu-mi, un moment din viata mea de gravida, cand eram la niste cursuri despre economia nationala si internationala. Mergeam ceva pe jos si era miezul iernii, frig, zapada si multa apa pe trotuar sau numai zapada si un frig cumplit…si eu mergeam cu o  burtica de 6 luni si in fiecare zi, dar in fiecare zi, treceam pe langa o scara de bloc, in care statea o fata tanara cu un bebelus in brate si il mangaia, se uita in ochii lui, se uita in ochii trecatorilor…..e atat de real si prezent in mintea mea, incat ma dezintegrez si acum in fata acelui tablou!!

Cum am fost capabila sa privesc, sa simt frigul din viata lor si sa nu reactionez, nu sunt om in acele momente, nu ii pot salva pe toti, dar daca ii intindeam o mana……….

Oare cum supravietuia acel bebelus? Nu ii era frig sau foame?

Am trecut ca o nepasatoare zile in sir pe langa ei si mi-au zburdat ca si acum lacrimi, dar cum sa incalzeasca lacrimile, acele fiinte!?? Ce fel de om sunt eu, daca nu reactionez!?

Nu ma astept sa reactioneze altii, am pretentii la omul care se priveste in oglinda, la altii nu. Daca eu pot schimba intr-o clipita o traire, daca pot darui sau fura un zambet, atunci de ce nu o fac cand trebuie?

Ma gandesc inca la ei si sunt trista, trista pentru ca nu am incercat sa fac orice!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>