Despre mine pot spune multe: sunt o gagica corpolenta sau asa am devenit dupa varsta de 20 de ani, o data cu toate schimbarile aferente varstei; ambitioasa, impacata cu mine si cu organismul meu; mereu in cautare de mai bine in orice!

Sunt o pofticioasa, mananc cu pofta aproape orice si fac o mie de greseli (chiar daca imi imaginez de fiecare data ce se intampla in corpul meu in acel moment, ca doar asta am invatat si invat inca in aproape 10 ani de chimie alimentara).

Mama mea m-a adus pe acest drum, drumul chimiei alimentare, sperand ca o sa fiu mare inspector OPC (suna fabulos cand o spui asa fara sa gandesti ce implica toata aceasta chimie). Nu toti trebuie sa intelegem ce inseamna chimia, chimia alimentara, nutritia, biochimia, metabolismul, nevoia de hrana mentala, microbiologia, constructia unui aliment, componentele care il alcatuiesc. Si toate sunt guvernate de cei trei frati mereu nedespartiti: lipidele, proteinele si glucidele. Apoi vin Reginele Organismului Enzimele, sa catalizeze toate reactiile din organism si sa completeze frumos metabolismul nostru unic.

Inteleg aproape orice in legatura cu organismul nostru si mecanismele lui nesfarsite, insa nu imi pot intelege creierul care e in totala legatura cu tot ce se intampla in organism. El taie si spanzura, iar organismul executa. Deci la mine e clar, bataia e la nivel de creier. Inca mai avem lupte, dar se pare ca in ultima perioada, eu castig teren si inca mult si sanatos:)

Cand am aflat ca sunt insarcinata cu prima fetita, cantaream 63 de kg (la 1,70) si ma simteam bine, chit ca numai cu 1 an de zile in urma, zburdam ca o felina la 57 de kg. Inca din primele luni de sarcina, greutatea mea a luat-o la galop si vedeam cu mirare cum urca kilele pe cantar ca la nebuni. Am zis ca o sa mananc mai putin in ultimele luni. Dar dupa cum bine stiti, in ultimul trimestru de sarcina, kilele se depun cu o viteza uimitoare. Asa s-a intamplat si la mine, mai ales ca am stat in ultima luna de sarcina acasa, am avut o luna sedimentara, cu multe pofte si toate permise, fara jena.

Frigiderul si depozitul nostru de dulciuri, erau zilnic frecventate de Anca Vaca, care nu se mai satura. Nu imi era niciodata foame mare, ci pur si simplu stiam ca am mancare si trebuie sa mananc. Cel mai mult am mancat eugenii cu cacao si muuulte portocale, in combinatii care mai de care mai groaznice. Mereu mancam fructe dupa mese principale, inclusiv gustari tarzii cu multe fructe.

Cand am intrat in sala de travaliu, cantarul s-a dus pana la 84 de kg, nici mai mult nici mai putin. Am ajuns acasa dupa 7 zile petrecute acolo, cu 74 de kg si m-am mentinut ceva timp…..m-a ajutat si faptul ca alaptatul a tinut cumva sub control aceasta mirobolanta greutate si am avut un echilibru alimentar adecvat in acea perioada. Dar eu stiu ca am mancat si atunci foarte mult, sa fac lapte, asta imi spuneam mereu: felulul 1, felul 2, paine si prajitura neaparat (soacra e de vina pentru prajituri).

Cand am ramas insarcinata cu fetita cea mica, cea mare avea 1 an si 4 luni si eu cantaream 76 de kilograme. De aceasta data am incercat sa nu mai mananc ca o sparta si am atins pragul in momentul nasterii de 94 de kilograme (16 kilograme la sarcina 2 si 20 de kilograme la sarcina 1). Corpul si implicit organismul meu, au fost devastate. Ciudat este, ca in oglinda eu m-am vazut mereu o silfida, numai hainele marimea XL, spuneau altceva si pozele cu o Anca umflata cu pompa, aminteau de greutatea mea.

Nu era ceva de genul ca nu imi doream sa slabesc, imi doream sa fac asta, dar nu ma simteam pregatita. Nu mi-am dorit sa tin cure de slabire sau sa slabesc cu pastile sau ceaiuri. Mi-am dorit sa ma razbun pe mine si sa muncesc undeva organizat, pana cad jos de la atata efort. Si atunci cand avea fetita cea mica 3 luni, am inceput sa fac sala hard si cu drag. Am avut parte de cele mai frumoase luni de sport, facute cu placere, cu niste oameni minunati  si cu un instructor dupa care inca mai plang. Multumesc Gabi!

Aveam o greutatea de 86 de kilograme in iulie 2013 si multa voie buna la bord cand am inceput sala. Mult pilates, mult aerobic step, multe circuite si zumba cu o instructoare geniala si cu pasiune pentru acest stil de dans. Eu nu am fost niciodata vreo gratioasa, dar la tehnica cred ca ma descurcam aproape perfect:). Concomitent mergeam la sedinte de masaj, facute de o persoana speciala si cum mult dar, te ador Silvia!

In ianuarie 2014, aveam 81 de kilograme dupa aproape 6 luni de sport intens, deci 5 kilograme pierdute in aceste luni. Mentionez ca nu am tinut cura de slabire pentru ca alaptam fetita. Ma asteptam sa se scurga kilogramele din organismul meu, la cat de mult muream pe la sala, dar nu a fost asa. In ianuarie 2014, am incetat sa mai merg la sala in mod organizat, pentru ca s-a desfiintat locatia. Atunci am inceput sa merg la o alta sala, singura. Acolo alergam pe banda, bicicleta, ceva pozitii de pilates invatate si abdomene. Dupa, faceam sauna vreo 20 de minute. In aprilie 2014 cantaream 74 de kilograme, dupa perioade frecvente de stagnare (78, 76) si multe frustrari. Nu m-am abtinut de la mancare, dar nu am mai mancat paine, iar seara am lasat-o mai moale cu excesele. Mi-am facut singura un ritm alimentar si am incercat pe cat posibil sa ii dau peste bot poftei. Am reusit, dar am facut gafe frecvente in alimentatie, stiu, recunosc si nu ma plang. Sunt asa cum vreau si cum reusesc sa ma impac cu mine!

Am nevoie ca eu sa imi spun ca pot si fac atunci cand consider eu, nimeni in afara de propria mea constiinta nu ma poate mobiliza, in nici un caz!

Azi am 69 de kilograme si bifez aproape 2 luni de cand stagnez la aceasta greutate, imi inteleg nevoia organismului de pauza si nu insist. Acum am o dieta personalizata pe care la fel, singura mi-am facut-o si in sfarsit am reusit sa ma corectez in alimentatie: nu mai mananc fructe imediat dupa masa, astept ceva ore si seara incerc sa mananc cat mai “subtire”. Ma simt bine cu mine, impacata ca am reusit cumva singura sa ma ajut, organismul meu e in regula dupa mult timp si eu sunt din ce in ce mai sigura pe mine, faptul ca aceasta capacitate de automotivare a dus la acest echilibru, e mult!

Nu am ce sfat darui, nu am nici un comentariu de facut in plus, decat acela ca daca constiinta este in armonie cu corpul tau, se pot intampla numai lucruri pozitive. Automotivarea este esentiala in tot ceea ce facem, lupta cu niste kilograme trebuie asumata si practic constiinta lucreaza in acest sens.

In aceasta perioada, sar zilnic coarda, dimineata si seara ca o turbata, de se zguduie blocul, zic vecinii:) si incerc sa fac si abdomene (rar si cu o gratie de nedescris). Asta e mica mea poveste, eu cu mine suntem bine si fara vreo frustrare accentuata. Sunt un organism unic, ma invat in fiecare zi, am ajuns sa ma simt, sa stiu cand am nevoi alimentare, sa imi imput nevoi, ma cert si ma conversez cu a mea constiinta mai tot timpul!

Eu sunt doar Anca, omul care poate si isi doreste sanatate pentru acest organism, ma respect pe mine si ce e in interior ma caracterizeaza in exterior!

Cu drag, By Anca…….