De ceva zile, diminetile si serile imi sunt pline de zambet. Ce voi nu ati zambit fara companie niciodata?
Eu imi duc copilul la gradinita dimineata si il iau seara, si in fiecare zi mergem pe acelasi drum, asta in cazul in care nu suntem lenese si ne urcam in autobuz. Si cum minutele dimineata trec ca vantul si ca gandul, mereu fugim pe scari, o iau pe sub brat pe copila, fugim sa prindem deci autobuzul. Mama “nebuna” si fiica iese mai mereu zburlita, cu un pantalon mai sus, si cu intrebari:
Paula: Mama de ce m-ai tras pe scari?
Mama: Pentru ca ne grabim Paula!
Paula: Uff mama….
Si ajung la gradinita, predau copilul si ma intorc acasa. Pe drum, imi apare in raza vizuala un stalp, pe care scrie:”Buna dimineata Anca”!
Zambesc si ma uit in toate partile. Oare e pentru mine acest mesaj? Cine l-o fi scris si lipit pe stalp? Dar sa nu dau pe afara de atata egocentrism…ce nu mai sunt si alte fete pe care le cheama Anca? Oricum m-a binedispus mesajul si salt mai repede spre casa cu fata zambitoare. Cand ma uit pe un gard din fata mea, vad socata si mi se zburleste parul:” Buna dimineata Anca”! Din nou? Acum sunt de-a dreptul super mirata!!
Oare cine a facut asta? Si de ce scrie acolo tocmai numele meu?
In fine, o dau din ras in sperietura si acum alerg de-a dreptul. In mintea mea, sunt in alerta si ma gandesc in permanenta, cine ar putea face de astea?? Ce oameni cu tigle lipsa pe casa pot scrie un astfel de mesaj? Aaaa, numai persoanele indragostite, imi rasare mie o idee in minte! Sau perverse? Sau obsedate? Sau???
Nu mai gasesc motive si plec spre treaba mea, dar ma gandesc ca geme Bucurestiul, tara si lumea implicit, de nebuni!!!
Cu drag, by Anca!