“Stau in pat, tocmai am adormit copilasii si simt ca urmeaza inca o noapte in care o sa plang. Plang fara pofta in ultimul timp, mi-au secat canalele cu lacrimi si ma surprind in oglinda, mai ales in diminetile in care ma pregatesc sa ajung la munca, sunt slaba, am cearcane si tristetea din mine, ma sufoca…. Sunt tot eu, dar nu ma recunosc!
Am petrecut ceva timp intr-un spatiu imaginar, in care ma minteam, ma uram, imi vroiam raul, ma refugiam in cuvintele celor de langa mine si in continuare, ma minteam. Probabil ca frigul din sufletul meu, a ajuns intr-un tarziu si in creier si acum durerea este cumplita. Acum se leaga toata povestea, adevarul stiut si nestiut, ies la suprafata si doar urlu!
Cobor din pat si ajung in bucatarie, imi fac un ceai si incerc sa desenez pe o foaie, puncte.
Am un A si un Z, de fapt asa aveam cand m-am casatorit. Sterg cu repeziciune folosindu-ma de aratator, Z-ul. Creionul se intinde prea mult pe foaie si aceasta capata o culoare stranie. Din ochi, mi-a alunecat o lacrima si cazand peste litera stearsa, face culoarea si mai dramatica. E doar alb si negru pe aceasta foaie. Viata mea sau ce a mai ramas din ea, e doar in alb si negru….
Pana mai ieri, era totul colorat, plin de viata, plin de planuri. Eu iubeam…..
Mi-am iubit atat de mult sotul, incat m-am trezit spunand unei prietene:
- Atat de mult il iubeam, incat nu priveam nici in stanga nici in dreapta cand traversam strada. Aveam incredere in el, garantam cu viata. El imi ghida pasii. Eu doar il tineam de mana si aveam incredere in el ca ma va trece strada in siguranta. Aveam incredere ca e puternic, era barbatul meu…..
Si s-au scurs ani peste noi, am calatorit prin viata grabiti sa traim, doar sa traim. Atatea situatii, atatea cuvinte, atatea trairi, atatea obligatii, atata iubire consumata si respirata din nou, mereu proaspata! Stiu ca amintirile cu noi, incep sa devina din ce in ce mai distorsionate si ma concentrez cum pot sa imi salvez macar creierul. Inima mea, e zdrobita si mare lucru nu pot recupera. Inima mea avea gravata initiala inimi tale si impreuna bateam, de fapt loveam in toti si in toate. Acum sunt singura in casa noastra, cu copiii nostri, cu amintirile noastre. Nu ai jucat corect, mi-ai lasat mie PROBLEMA ,iar eu m-am trezit singura, prea singura!
Ma gandeam sa te intreb anumite lucruri, dar mai bine le insir pe aceasta foaie, ma ajuta:
- Cand nu m-ai mai dorit?
- Cand nu mi-ai mai simtit mirosul pe mainile tale?
- Cand te-ai surprins uitandu-te la mine, si rusinat, ai plecat capul?
- Cand ai iesit pe usa, dar gandul iti era la ea?
- Cand ai sarutat-o prima oara pe ea, ce gust aveau buzele ei?
- Cand ai atins-o si era alt corp in mainile tale, nu ti-a fugit gandul la mine, la familie, la tot?
- Cum ai avut curajul sa ma privesti, cand tu erai sub efectul potiunii ei?
Acum stiu, am realizat ca tu nu m-ai respectat nici macar o secunda in acesti ani, eu te-am vazut doar pe tine, tu ai vazut mai multe. Nu ti-a pasat ca ruinezi totul, relatii, obligatii, familia, a fost mai presus EA, mai presus de copiii tai. Adevarul doare, ma doare, stiu ca pe tine nu te doare, dar si la mine incep sa se inchida din rani, durerea inca musca din carnea mea, musca si acum si nu imi doresc decat sa ma descompun si sa ma refugiez in alt corp.
Dar nu pot, eu sunt MAMA , mai presus de orice exista in viata aceasta! Sunt atat de plina de iubire pentru ei, numai pentru ei acum, ma refac usor si traiesc in aceste luni cele mai sublime sentimente: privirea lor pe chipul meu in fiecare secunda, ma inalta, fiecare cuvant imi alina urechile si imi mangaie inima, fiecare sarutare ma ridica din adanc si ma duce catre suprafata, fiecare manuta care ma atinge, imi vindeca tensiunea din muschi, copiii, aceste fiinte, ma recladesc, ma reinventeaza si fac din mine PUTERE BRUTA!
Eu, sunt:
- Femeia care a iubit cu daruire si pasiune;
- Femeia care a judecat, a iertat, a urat;
- Femeia care a ramas cu amintiri;
- Femeia care nu mai uraste;
- Femeia care a fost atat de pierduta, fara traiectorie;
- Femeia care azi, e centrul ei;
- Femeia care o sa mai poata iubi;
- Femeia, care o sa se increada la un moment dat in barbat;
Eu sunt femeia care azi imi zambeste din oglinda, nu mai fac exercitii de mimare a unui zambet fals, acum mi-am recapatat zambetul!
Cineva imi zice asta tot timpul:
- Asta e fata pe care o stim toti! Zambetele pe care le astern la randul meu pe chipul oamenilor care m-au ajutat in aceasta perioada, imi spun ca:
DA, M-AM INTORS”!
By Anca Anastasiu.
Cu gandul la femeia care azi imi umple sufletul cand imi zambeste, suntem puternice!