Clipe simple, prin locuri si cu oameni simpli: Salina Unirea, Slanic-Prahova si Pensiunea “La Marele Moft”

În primul rând, lăsați-mă să spun în scris că, suntem sătui până peste cap, cu gandul de a ne petrece wekeend-urile, în Bucureștiul nostru drag. Pur și simplu sunt multe de făcut, dar ne obosesc și pe noi și pe fetițe, locurile de joaca si aglomeratia din mall-uri. Căutăm orice prilej de a ieși, chiar și la câțiva km, din Bucurestel!

Și cum doamna Geni, adică bona fetelor, ne face mereu trasee, s-a gândit să ne trimită de această dată în: Prahova, la Salina Unirea, mai exact.
Bineînțeles că a urmat Anca, cea cu planificarea și după cateva zile de citit și pus în balanță, am făcut un itinerariu pentru wekeend-ul 31 ian-1 febr 2015. Acum, urma să găsim un loc unde să dormim toți 4, musai!

Și am căutat și iar am căutat. Fiecare căutare, fiind urmată de comentarii ale clienților mulțumiți sau mai putin mulțumiți, prețuri, ofertă culinară și dacă era cald în camere (cam după aceste puncte ne ghidam noi)!
Am găsit ceva care, părea desprins din povești, după relatările unora și mi-a atras atenția. Am văzut cateva poze și m-am hotărât imediat. Da, ne vom caza aici! Repede am rezervat o suită pentru toți 4 și i-am trimis și soțului poze. Răspunsul lui a fost: “O, DA”!

Sâmbătă dimineață, după o noapte în care fetița cea mică a făcut un pic de temperatură și noi ne-am trezit speriați de stropii mari de ploaie, care amenințau să spargă ferestrele, ne-am gândit să nu mai plecam nicăieri. Încă un sfârșit de săptămână monoton:(!

Dar, ne-am adunat răbdarea care zăcea în paturile călduroase, am aruncat ceva haine în geantă, ceva gustărele și apă și duși am fost.
Am ales ruta București-Ploiești pe DN1 pe traseul care ne-a dus prin Valea Varbilaului și Slanicului din Plopeni. Ce să zic, aproape 2 ore și un drum ‘vai mama lui’. Nimic pitoresc, doar zone pe care eu le-am interpretat ca, fără culoare, fără să îmi spună nimic. Gropi și un tunel de străzi care mă duceau cu gândul la un ținut aflat în stare de asediu. În fine, atmosferă a mai fost animată de poveștile lui Ion Creangă, care răsunau din aparatul radio și la care fetele și noi eram atenți. Până s-a sfârșit, “Ursul păcălit de vulpe’ deja intrasem în Slănic, prea mic ca să arate ca un oras normal, mai mult semana cu un satuc de munte și am văzut imediat pe partea stanga, exact la intrare, o pancarda cu adresa pensiunii, unde urma să ne cazăm.

Mai întâi însă, am început cu salina. Din vară de când “liftul SF’ se prăbușise, accesul în salină se făcea cu niște microbuze, muncite ca vai de ele, dar șoferii au fost foarte drăguți. Intrarea costă 18 lei de persoană și după ce plătești, în câteva minute, microbuzul se pune în mișcare și străbate cam 2-3 km până ajunge la intrarea în salină.

Am mers, în jur de 8-10 minute, vreo 3,5 km cu microbuzul. Tunelul este strâmt pe o anumită porțiune și, șoferii își anunță prezența prin claxoane. Există chiar și un semafor! Dacă este roșu (tot timpul era roșu), microbuzul așteptă într-o parte să treacă celălalt. O adevărată organizare, no, dar exista speranta in mai bine, pe viitor!

Salina este specială, fiind foarte înaltă, peste 25 de m și pur și simplu în interior, e sublim.
Muzica care răzbate prin pereții salinei, îți intră pe sub piele și în câteva clipe, o stare de liniște plenară îți umple toți porii. O, este o senzație cum rar am trăit, deși am fost în cele mai spectaculoase saline din România: Salina de la Turda, Jud. Cluj și Salina din Praid, Jud. Harghita!

Salina Unirea, nu este amenajată cum poate v-ați dori, dar eu zic că așa cum este acum, pare “virgina’ și nu are nevoie de mari adaosuri. Au locuri de joacă pentru copii(10 lei/juma’ de oră), biciclete tip cart, care costă 10 lei, pentru 30 de minute, un mini magazin cu ciocolată caldă și ness, spațiu de luat masa, vreo 3 mese de biliard, wifi, loc de odihnă pentru familiști, prevăzut cu sezlonguri cu saltele, mese, spațiu sanitar (se aplică procedura:”pe vine” și apa nu se trage, totul se răspândește în atmosferă).
Am observat că unii oamenii aleargă prin salina si mi s-a facut si mie pofta de o tura!

Fetele au fost încântate, dacă nu erau morocanoase de la acel început de răceală, probabil că era și mai multa voie bună!

Salina se deschide la 8:00 și se închide la 14:00, deci e timp berechet pentru aerosoli sărați, plini de sănătate gratuită, da?

Când stomacul a început să protesteze și să devină chiar obraznic, am luat-o din loc, spre Pensiunea “La Marele Moft”, de la Salina, sunt doar 2,5 km. Am urcat un mic deal și iată-ne în fața Pensiunii!

Ne-a întâmpinat doamna Magda, proprietara si ne-a invitat sa parcam masina, vizavi intr-o “ograda” special amenajata, dar unde sa gaseau si cateva pasari si un loc de joaca pentru copii.
Doamna Magda avea chipul desenat cu trăsături pozitive, emana numai liniște și vădită bunătate. Mi s-a luminat chipul și atunci am simțit că am luat decizia corectă!

Am pășit prin porțile imense și am pătruns în intimitatea unui taram magic!
La această pensiune se simte în toate formele și culorile: SPERANȚA. Sentimentul acesta și mâinile fetelor în jurul meu, m-au deschis ca pe un imens buchet de ghiocei. Da, ghiocei, pentru că i-am zărit firavi, prima dată când am ajuns aproape de intrarea în pensiune.
Curtea are și o piscină, pe care îmi doresc să o încerc în anotimpul cald.
Ne-am lăsat conduși de doamna Magda, către mansarda noastră tip suita și urcand scarile din piatra frumos slefuita de maini pricepute, am inspirat în nări mirosul unor vieți care roiau în acest loc, menit să ne facă pe noi, turiștii, să ne simțim confortabil.

Camera noastră, nu poate fi descrisă în cuvinte, mai jos o să las pozele să vorbească. Am vrut pe rând să fiu o prințesa care își piaptănă părul lung la acel budoar din lemn viu colorat și lucrat cu atâta măiestrie; am vrut să joc remi cu soțul, la măsuța cu două scaune cu spatar gol, din centrul camerei; am vrut să dorm în jacuzzi-ul din baie câteva ore; am vrut să mă refugiez în acel pat de 10 m care era construit deasupra băii și să citesc cărțile mele; am vrut să mă cufund în patul cu baldachin și lenjerie apretata, am vrut să mă pierd în tablourile cusute de mână cu motive de floarea-soarelui; am vrut să ies pe terasă și să beau o ceașcă de ceai; am vrut să prind acele gânduri și sentimente în ochii minții mele, pentru mult timp!

Nu cred că am mai avut ocazia să îmi desfăt ochii, mintea și sufletul, într-un asemenea fel!

Toată pensiunea este clădită prin ochii acestei minunate ființe, doamna Magda și întradevăr, am văzut dincolo de orice satisfacție materială, am văzut împlinire, contemplarea vieții prin frumos, ochi, mângâiați de liniștea sufletului!

Cum să nu rămâi mut în acest loc special, pentru că da, este special și așezat perfect: Strada Mioriței, nr. 14!

Prânzul a constat în ciorba de văcuță și de pui, servite ireproșabil, sarmale și o țuica de casă bună bună, mai ales că ne-a fost servită într-o…..cizmuliță. Foarte drăguț, fetița cea mare a dorit apă numai din cizmuliță:)

Mâncarea a avut gustul și prezentarea unor oameni care au făcut-o cu dragoste, nu pentru bani. Servirea și modul în care eram lăsați să savurăm liniștiți, fiecare înghițitură, discreția cu care eram întrebați, dacă totul este în ordine, dacă dorim și altceva, a facut din pranz, un adevarat ritual al tihnei!

Eu îmi doream atat de mult, să strâng acest om în brațe și să îi spun că nu am nevoie de nimic, sunt complet fericită cu toate sentimentele trezite în mine de tot ceea ce văd și îmi doresc să opresc timpul și să fiu înconjurată de fete și soț și doar să respir!

În incinta pensiunii, ochii mi-au fost scăldați de cel mai pur verde, verdele dintr-o minunată seră cu flori dintre cele mai felurite și iar, mintea mea, aseza un fotoliu imaginar și mă vedeam ghemuită, citind, primele mele cărți: “Ciresarii”, copilăriei mele!
Sublim………………………………………………………………………………………………………

Micul dejun de a doua zi, a fost și el plin de poezie, cel puțin așa am simțit eu pașii, cu care nepotul doamnei Magda, Gigi, își făcea treaba, adică ne aducea mâncarea.
Deja nu mai puteam vorbi de mâncare ca de ceva fără importanță, aici fiecare bucățică a dansat înainte de a pătrunde în organismul nostru. Parcă fiecare tacâm cu care ne serveam, avea o poveste și materialul din care erau lucrate tacâmurile, formele încrustate în acestea, spuneau mii și mii de povești.

Așa comunicare cu mâncarea nu am mai avut, totul s-a așezat frumos, în tihnă fără nici un altfel de gând, doar am trăit acele clipe.

Chiar dacă fetele nu au fost într-o formă prea bună, ne-am străduit să ne încărcăm noi, părinții, cu mai multă răbdare, cu pace și mai multă înțelegere, pentru o nouă săptămână.
Am reușit și am plecat la drum (după ce am mai făcut vreo două ore de aerosoli sărați), cu gustul celei mai bune cafele băută în scurtul meu timp de “băutor de cafea’, cu gustul mierii și dulceței de vișine, cu gustul pâinii prăjite și brânzei proaspete, cu gustul unor oameni frumoși!

Nu știu dacă “mulțumim”, acoperă avalanșa de simțăminte, dar am scris pentru toți cei care mă citesc și își doresc să se reîntâlnească cu ei, cu ei, care poate că sunt pierduți în lumea aceasta fără culoare, în cotidian, în nimic!

Viața nu înseamnă nimic, nu putem trăi în nimic, putem trăi în liniște și în simplitate, simplitatea cu care am fost construiți.
Oamenii din povestea mea, sunt frumoși în sufletul meu și îmi doresc să vedeți și să simțiți și voi, VIAȚA asa cum este ea, la Pensiunea “La Marele Moft”, pensiunea din povesti!
Cu drag,
Anca.

20150131_134601 20150131_134605 20150131_134610 20150131_134612 20150131_134620 20150131_134629 20150131_134641 20150131_134701 20150131_140258 20150131_140323 20150131_142024 20150131_142028 20150201_104132 20150131_142031 20150131_142034 20150131_151909 20150131_202935 20150131_210642 20150201_093951 20150201_093957 20150201_094000 20150201_104120 20150201_104123 20150201_120933 20150131_105327 20150131_114301 20150131_114313 20150131_114316 20150131_114318 20150131_123402 20150131_125016 20150131_125514 20150131_134605 20150201_113404 20150201_113523 20150201_113528 20150201_113601 20150201_113730 20150201_120600

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>