Ziua 91:

Lungi luni de suferinta cronica, fizica, in care am trecut prin calvar. Nici nu mai stiu, despre ce sufar. Sufar de mila mea sau de mila ta. Sufar pentru toate greselile omenirii, ma martirizez si scap de aceste ganduri, doar pentru fiintele acestea mititele din jurul meu!

Oare e corect fata de mine sa iert, doar pentru copiii mei? E corect sa te iert, doar pentru ei?

As vrea sa imi raspunzi sau macar sa am curajul sa iti pun in maini, ceea ce scriu, dar toata perioada aceasta seaca, m-a determinat sa devin fricoasa, mai fricoasa, mai calma, mai nici eu nu stiu cum!

Cum ar trebui sa ma comport in fata acestui atac emotional, prin care nu m-am asteptat ca o sa trec?

Zilele ploioase din viata mea nu se mai termina, stiu ca soarele a incetat sa mai straluceasca pentru mine, dar ma tarasc cu seva curgandu-mi prin casa goala, zi de zi. Cersesc zambete fara sa vreau si zambesc la randu-mi fara sa stiu! Sunt o masca a celei de altadata si in aceasta clipa, vazand din nou, a mia oara dulapul gol, ma trec fiori reci: Tu nu esti si eu nu mai sunt, doar umerase goale, atat a mai ramas din iubirea noastra, gol si sufletul meu!

Trantesc usile dulapului si ma scurg in apropierea lui, cu ochii pe fereastra, cu gandul la iubirea pe care ti-am purtat-o. Cata iubire am putut oferi si am oferit-o pentru totdeauna, asta ma macina!

Cu cata pasiune te-am atins si cu cata rabdare ne-am descoperit trupurile, cat de fierbinte iti simt si acum buzele peste ale mele, cat de adanc au patruns mainile tale in pielea mea, in atatea si atatea nopti de extaziere a fiintelor noastre! Imi inchid ochii plini de lacrimi si ating geamul rece, dar prin corp imi trec doar fiorii fierbinti, nu simt nici o teama ca dragostea mea pentru tine, intr-o zi, va deveni la fel ca si raceala geamului! Stiu ca te iubesc, stiu ca ai plecat si stiu ca ai gresit!

Stiu totul si nu stiu nimic, la fel cum nici tu nu intelegi, eu inca astept cu calm..astept, astept!

Ziua 183

Inmarmurita, iti zaresc pentru o clipa, chipul. Simt pentru o fractiune de secunda, ca ai putea fi tu ascuns sub aceasta masca. Dar zidul cade prea repede si e inselator, o Doamne, cat de orbeasca este dragostea! Barbatul meu, de fapt nu mai e al meu, este al ei acum, se joaca cu mintea mea si ma face sa cred ca totul a fost o ratacire, o “virusare”, o nebunie a imaturitatii, o incercare, o regasire in acelasi timp. Barbatul asta plin de mirosul meu, pentru ca inca imi mai simt mirosul, chiar daca a fost cu ea, el tot parfumul meu il poarta, imi joaca viata pe degete, face un fel de trio-tiribomba si el este pe punctul de a ateriza destul de grav.

Barbate, o sa cazi si o sa te doara, imi spun si vreau cu indarjire sa ma razbun, vreau sa doara, vreau sa simta carnea cum ii fuge fara sa poata sa faca nimic, ii vreau raul si imi canalizez toata fiinta pentru a izbuti.

Dar, nu pot! Nu pot, sunt proasta, sunt femeie, sunt mama, sunt orice vrea el si simt ca eu pot, pentru ambii. Pot ierta si pot ajuta. Il pot ajuta, dar trebuie sa imi ceara! Vreau sa imi ceara……dar oare si ea ii cere!?

Cum cantaresc doua femei, in balanta din sufletul unui barbat?

- una e femeia cu care este casatorit, femeia care ii este prietena de foarte multi ani, femeia care ii cunoaste si acea mica alunita ascunsa, are copii, are o familie, are un viitor!

- cealalta, este amanta, femeia care i-a aprins gustul pasiunii traite pe ascuns, femeia cu care a discutat “aparitia vietii pe pamant” si femeia care este acolo pentru el oricand!

…………………………………………………………………………………………………………….

Ziua 201

L-am primit in viata mea din nou, in viata copiilor nostri, vreau sa uit trecutul, faptul ca el a fost cu ea si vreau sa incerc, nu am nimic de pierdut!

Vreau sa fac ceea ce in toata existenta mea, nu imi imaginam ca o sa fac! Vreau sa fac dragoste cu barbatul care m-a inselat si vreau sa simt acel moment cu toata fiinta mea!

Vreau sa traiesc aceasta experienta sa imi pot da seama daca pot ierta! Vreau sa simt ca il pot saruta fara sa ma gandesc ca buzele lui au atins-o si pe ea, vreau sa ma pierd in el si sa simt adrenalina dureroasa care o sa imi invadeze trupul. Oare asa se va intampla? Oare o sa imi fac mai mult rau? Vreau sa imi pot da seama daca il pot ‘folosi’ doar pentru ‘nevoi’ sau daca inca mai simt pasiune atingandu-l….si, mai vreau ceva:

VREAU SA STIU CE GANDESTE IN CLIPA CAND IMI POARTA TRUPUL SPRE CULMILE ACELEA INALTE!?

………………………………………………………………………………………………………..

Ziua 4 (de la intoarcere)

AM FACUT DRAGOSTE………………..

……………………………………………

PS: Povestea voastra, m-a inspirat si sper sa inspire si pe altii, in sensul educativ!

Cu drag,

By Anca Anastasiu.