Noaptea, când rămân doar eu cu mine, îmi fac inventarul zilei care tocmai a trecut și mă cert sau adorm împăcată! Rar, adorm împăcată și îmi verific fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare gând care a dus la o schimbare de plan sau la o nouă aventură. Zilele noastre sunt practic gânduri din zilele trecute, gânduri care se concretizează sau nu, și duc la un lung șir de consecinte!
Pe mine mă afectează în mod deosebit, o zi în care mi-am propus să fac anumite lucruri și nu îmi îndeplinesc toate aceste dorințe. Simt că sunt neputincioasă și ziua a fost lipsită de importanță, sau așa mă simt pe moment. Ziua, clar nu a fost fără importanță, dar dacă nu îmi bifez “punctele mentale”, atunci nu mai funcționez chiar la capacitate maximă. Știu că va fi o noapte în care o să mă cert și o să găsesc lacune în organizarea mea din ziua respectiva.
Fiind o mamă care se gândește de la pișcătura de țânțar de acum două zile de pe piciorul fetei celei mari și până la unghiile netăiate de la mâna stângă a fetei celei mici, atunci trebuie să îmi dați dreptate și sigur simțiți la fel și voi, ziua este pentru noi, ca o prăpastie fără fund!
Îndrăzneala primului copil și nebunia de a te gândi că poți avea doi copii, este ceva cu care trebuie să te trezești dimineața și trebuie musai să adormi noaptea. Noi, adormim absolut fericiți și suntem convinși că am luat cea mai bună decizie. Eu, ca mamă sunt împărțită în câte părți vor fetele mele să fiu în diverse situații, dintre cele mai neprevăzute și MAREA MEA SUFERINȚĂ ESTE SENTIMENTUL CĂ NU POT FI ÎN ACELAȘI TIMP PENTRU A ÎNDEPLINI DORINȚA FIECĂREIA!!!
Când îmi așez capul pe, pernă seara și îmi iau copilul cel mic în brațe, simt că nu am făcut destul pentru el și sunt nefericită. Sau mă gândesc la copilul cel mare și la fel, sunt nefericită. Ca să pot lucra cu una, cealaltă înseamnă că va face alte lucruri singură, va tânji după atenția mea și o să îi văd chipul trist, iar chipul copilului meu trist, este ceva ce inima mea nu poate tolera. Dacă aș putea să fiu în acelasi timp pentru nevoile fiecăreia, dacă aș putea răspunde la fiecare întrebare în același timp, dacă m-aș putea multiplica fizic, dacă aș putea??
Câteodată chiar simt că am tentacule în loc de mâini și pot fi într-o clipă de la baie unde îmi pun hainele în mașina de spălat, la bucătărie unde am o oală pe foc și una în cuptor, în sufragerie unde copilul cel mic vrea să sară din patul suprapus, în dormitor, unde copilul cel mare vrea să lipim cu lipici colorat, în bucătărie să îmi ajut soțul să “manance”, da, uneori chiar am tentacule!
Dar, nu am “tentacule mentale” și din această cauză, noaptea încerc să găsesc soluții pentru eficientizarea timpului, spațiului (cât mi-aș dorisa mă sfătuiesc cu Einstein) și să fac mai mult pentru copiii mei, pentru familie, pentru mine!
Singurul lucru care poate fi în același timp și în același loc este dragostea și devotamentul meu pentru cele două fete, niciodată dragostea nu poate fi împărțită!
Dragostea pentru copii, fie doi, fie zece se multiplică și poate fi în o mie de locuri!
Poate, dragostea mă poate ajuta și voi reuși să fiu mai mult în fiecare secundă din viața copiilor mei, să îi ajut să se integreze, să comunice cât mai eficient, să zâmbească în cea mai mare parte a timpului, să construiască din pasiune, să simtă ritmul vieții, să fie oameni de încredere, să aiba principii, să nu “loveasca” niciodată în acei semeni “neputinciosi”, să iubească cât pot, să fie conectați la noi părinții și să “zburam” prin viață în tihnă!!!
Ps: Cumpăr timp, spatiu…
Cu drag,
By Anca A.