Ziua 2: Fetele la bunici….

 

            Ma trezesc odihnita in dimineata aceasta, fara sa am somnul intrerupt sau sa am griji, dar sentimentul ca sunt singura si totul e perfect, dispare atunci cand picioarele imi ating parchetul rece. Stau pe marginea patului si imi amintesc rapid ca suntem singuri, fara fete, ca habar nu am ce fac ele acum, dar sper sa fie bine!

            E prea devreme sa pot suna, e abia ora 7:00. Astept pana la 8:00 si imi sun socrul sa ii spun La multi ani, pentru atingerea pragului de 60 de ani. Sotul ii doreste sa fie cat mai mult cu noi si isi cunoasca si stranepotii. Socrul meu e un om pe care il cunosti doar o data in viata si il iubesti de la prima intalnire, e ceva care iti spune ca omul acesta e bun si asa va fi tot timpul. Il iubesc de ma topesc, de fapt toti il iubim si ni-l dorim in preajma, e tatal meu-banc, cel mai comic tata posibil!!

            Fetele se trezesc la ora 9:00, dupa o noapte in care cea mare s-a trezit si a intrebat de mine, dar bunica a linistit-o si i-a spus ca nu pot veni in clipa aceea dar o sa vin duminica:

            Paula: – O vreau pe mama, o vreau acum…..

            Bunica: – Iubita mea, mama vine peste cateva zile!

            Eu nu am fost langa ea sa ii ating pielea sa ii spun sa adoarma ca sunt cu ea, sa imi puna mana peste mana ei, sa o iau in brate, sa ii sarut parul care miroase ca in secunda in care am nascut-o (19:30, acum 4 ani, mirosul pe care nu o sa-l uit niciodata).

            Am aflat mai apoi, ca au fost undeva la tara, unde bunicii au o mica gradina cu diverse legume si fetele au zurdat in iarba, s-au jucat cu puisorii de gaina ai vecinilor, s-au simtit foarte bine!

            In mintea mea, in timp ce imi povesteau (in fiecare seara primesc raportul), erau o mie de scenarii apocaliptice (cum ar zice, iubitul meu): daca le inteapa vreo capusa, daca nu le-a pus ciorapi, daca nu i-a strans Paulei parul in codita, daca nu le-a pus palarii in caput, daca le-a luat sau nu apa, daca le-a luat ceva de mancat, daca a luat olita pentru cea mica, daca le-a luat crema de protectie solara, daca si iar daca?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

            S-au regrupat toti pe la pranz, la un supermarket si nu a scapat aceasta, pana nu i-a cumparat celei mari un set de cescute. In masina am inteles ca cea mica a vrut sa rastoarne sticla de apa, dar a fost oprita la timp. A tipat pana acasa si la masa de pranz nu mancat nimic. Ba chiar a varsat castronul cu ciorbica pe masa. A fost pedepsita si a dus-o bunicul la somn. Cea mare este un exemplu de copil, a mancat corect si civilizat, fara nici un fel de probleme.

            Dupa “criza” celei mici, dormit fiecare dintre fete cu cate un bunic si s-au trezit pe la 18:00, cand bunica le-a pregatit “friganele” (adica paine cu ou, ca in copilarie daca va mai amintiti).

            Fetele au mancat impreuna de data aceasta, apoi au baut si suc de fructe, preferatul celei mici si distractia a continuat pana la ora 19:00 cand am sunat din nou eu.  Am aflat “live”, ca fetele udau curtea cu furtunul si la un moment dat in timpul conversatiei, bunicul a tipat:

-          Paula, da-i si Flaviei furtunul!

-          Flavia, ai grija….

-          Aoleu, nuuuuuu, nuuuuuu

-          Asta e Anca, s-au udat ambele din cap pana in picioare, sunt “fleasca”….

      Cu apa rece, imi repet eu cu mintea scurtcircuitata? Aoleu si mi-a spus ca sunt imbracate doar in maieu si chilotei si sigur sunt si desculteeeee….aoleu o sa raceasca din nou, aoleu ce ma fac eu????

      Am inchis, mimand o stare fireasca si m-am bagat in pat unde am plans pana m-au durut toate…

      Am vorbit si cu sotul in Nemtia si incerca saracul sa ma linisteasca, dar numai eu stiu ce e in ocean si cum se revarsa, ca un tsunami peste toate marunataiele mele.

      Am “lipait’ prin casa fara directie, fara sa fac mare lucru, pur si simplu aveam mintea prinsa in menghina si cu cat ma gandeam mai mult, cu atat durerea imi iesea pe nas, pe gura, peste tot.

      M-am trezit din “levitare”, cand am privit ceasul si am observat ca era 22:30, oare ce fac fetele acum? Oare cea mica si-a baut lapticul cu cereale, Paula a cerut lapte si ea? Oare le-au imbracat bunicii in pijamale? Oare le invelesc noaptea cu drag si le saruta pe crestet? Oare i-au citit celei mari, povesti? Oare cea mica a fost pusa la olita inainte de somn?….

      Cu acest oare in suflet, am luat doua perne in brate si am adormit cu mintea in stare de repaus total, m-am incapatanat sa nu mai gandesc si doar sa plutesc prin vise, doar sa adorm , atat……

Sfarsitul, zilei 2….:(LL

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>