Ora 21:20
Parinti prea obositi si copii prea toropiti dupa atatea zile de caldura si umiditate peste limita!
- Indesam copiii cu lapte, lapte mult si asteptam….
- Pregatiti de actiune si increzatori in rezultate imediate…
- Incepem cu copilul cel mare, doar este foarte ascultator…
- Primele 5 minute trec cu zambete si multa dar multa convingere din partea mamei ca o sa reuseasca…
- Mama se aseaza pe covor si incepe motivarea fizica (adica o tin de maini)…
- Copilul nu poate…
- Mama e transpirata….
- Copilul cel mic face ture….
- Tatal intervine plictisit…
- Copilul cel mic si tatal se joaca in alta locatie a apartamentului…
- Copilul cel mare incepe sa transpire, ochii i se umezesc, roseste toata…
- Mama e la capatul rabdarii…
- Tatal intervine la cerea copilului aflat in dificultate…
- Copilul incearca din rasputeri…
- Mama si tata se roaga….copilul cel mic se roaga (hai, hai, hai)…
- Tatal ameninta cu un supozitor…
- Copilul aflat in dificultate incepe sa planga…
- Tatal isi ia cuvintele inapoi dar in 10 minute ameninta cu doua supozitoare…
- Copilul cel mare spune ca “intrusul” nu poate parasi locatia, deja a fost parasita locatia in jurul pranzului la gradi, dar ea inca incearca cu lacrimi mari pe bot….
- Tatal si mama, rad cu ultimele forte de situatie si implora copilul sa fac un efort…
- Mutam copilul in alta camera…
- Tatal invata copilul sa se impinga cu mainile in covor…
- Copilul incearca dar broboane de transpiratie ii inunda fruntea…
- Tatal nu mai are rabdare…
- Mama e in ultimul stadiu….
- Copilul cel mic nu mai rezista…
- Mama cedeaza….
- Tata cedeaza…..
- Ramane pe dimineata….
- Dar stati…
- Copilul cel mic are nevoie in moment….
- Tatal fuge cu el in brate, dar copilul nu isi mai doreste…..
- Copilul cel mare plange epuizat iar noi plangem toti de situatie de oboseala, sfarseala…
- Nu am reusit sa obtinem proba mult dorita pentru analiza dar mai avem si maine dimineata speranta…22:45 final de lupta….
Deci nu se poate mereu cand se vrea de catre parinti. Nu stiu cum reusim, nu stiu nici cum reusesc altii, dar va spun ca este dificil sa obtinem rezultate imediate de la copii.:)
Si oricat de dificil si de greu iti pare o anumita situatie, de fapt este fericire in forma pura (sa vedeti ce fericire era la noi in casa dupa cateva ore de opinteala fara rezultat). Sa razi cu atata pofta cand stii ca de abia te mai poti tara in 2-4 labe, cand ti se prelinge transpiratia unei seri toride pe tot corpul, cand esti atat de obosit incat vrei sa dormi oriunde numai sa inchizi ochii, cand vrei sa visezi intr-o cada plina cu gheata la cai verzi pe pereti, cand efectiv nu mai poti articula bine fraze, e perfect asa, e perfect pentru ca nu suntem singuri!
Am ras copios cu sotul de experienta noastra cu marea scremere a intregii familii, doar e nevoie de motivatie pentru asa PROBA importanta:)…proba vietii:)
Eu personal imi doresc sa fiu obosita toata viata, sa nu imi vad capul de atata treaba, sa imi fac liste atat de lungi incat sa nici nu mai stiu pentru ce sunt, sa imi fac planuri pentru 20 de ani, sa planuiesc vacante pana in Honolulu si inapoi cu barca vaslind, sa alerg pe strada cu copilasii atarnati de mine, sa am 10 maini si 100 de ore pe zi, sa cumpar incontinuu timp, sa obosesc pana adorm si nu mai stiu unde sunt si ce sunt!
Vreau sa obosesc in fiecare secunda si sa respir ca si cum ar fi ultima oara cand trag aer in nari, sa devin zen ori de cate ori sunt depasita de situatie, sa mor de ras si atunci cand imi vine sa plang oceane, sa ma uit in ochii copiilor si sa raman la fel de “trasnita” cum sunt acum!
Sa lesin de ras cand sotul e prea nervos si sa ma ascund sa rad cu pofta dupa vreo perdea, sa il fac sa rada pana vomita, sa il trag dupa mine spre necunoscut si sa il imping cu forta catre mijlocul uraganului, dar sa il prind macar de un picior la jumatatea drumului!
E nebunie curate sa traiesti la extrem fiecare secunda a existentei, dar mie imi place atat de mult incat fac tot posibilul sa supravietuiesc!
Traiesc cu sufletul montat in sufletul echipei mele de soc si orice experienta traita impreuna e un prilej de fericire curate. Si fericirea mea nu e strecurata deloc, e pura si in toate formele, marimile si dimensiunile Universului, e numai a mea….
Chiar daca altii imi spun ca sunt putin dili ca tin minte toate numele papusilor fetelor sau ca umblu cu MIMI (MINNIE) in geanta, cu o furculita cu Minnie, cu rontaieli care se rastoarne peste chei, cosmetice, portofel, carti de desenat, sticle cu apa, goale sau pline, clame de prins in par, cordelute, palarii, inelele fetelor, servetele scoase din pungile lor, facturi platite sau de platit, eu imi iubesc de mor jobul acesta!
MaryLaponi, Oita, Ana, Mimi, ce as fi eu fara voi, ce viata plictisitoare fara atata “distractie”, ce zile racoroase m-ar gasi lungita in pat cu vreo carte in brate, ce dimineti cu ceai fierbinte/rece as savura pe terasa, ce drumuri fara stradute laturalnice as colinda, ce gura casca as pierde timpul in librarii, ce banci din parcuri as ocupa, ce iarba cu fire de roua ar atinge picioarele mele, cat de goala ar fi viata mea fara voi, nu credeti?
Oare cum traiam toata acestea si puteam sa jur ca este perfecta viata mea?
Viata mea cea trecuta si lipsita de palpitatii, prea indepartata si parca ireala mi se pare acum?
Vezi in foto, viata in forma neslefuita si un tata care face orice pentru o amarata de PROBA:):):):)
