Mama: Hai strângem jucăriile mami,
Paula: Strânge-le tu, mama.
Mama: Cine le strange, primește o surpriză!
Paula: Tu primești, mama.
Mama: Hai, Paula te rog!
Paula: Nu vreau, mama!
Mama: Draci copţi/fierţi la foc mocăit!
Paula: Strânge mama, sunt mândră de tine!
Mama: Ochi peste/și după cap.
Paula: Nu ești mamă, ești fetiţă cuminte!
Mama: Fază terminală=casa haos!
Paula: Așa, te pricepi!
Mama: Pierdută…911!!!
Paula: Sunt mulţumită mama, primești surpriză!
Mama: Târâtă pe covor, ce-am fost și cum am ajuns în genunchi?!
Paula: Te iubesc mama, sunt mândră, ai strâns tot!
Mama: Şi eu te iubesc (dar uneori, mintea îmi joacă necontrolat și am dubii în privinţa metodelor de pedepsire a ta)!
Concluzie:
Tot târând, ajung după ce toată ziua am stat tot târâs, tot mă iubesc fetele. Cum de cedez mereu și nu duc pedeapsa până la capăt?
Cum mă poate manipula, un “draco-înger”, cum îmi face cu ochiul ștrengărește și mă pupă atât de dulce? Uit și sunt slabă, o privesc și îmi doresc să “crească mai încet”, vreau să mă ţină în priză și să mă “extermine”, nice and slow!