“Primejdii” la tot pasul

Sunt absolut convinsa ca nu mi se intampla numai mie sa am “accidente” casnice provocate neintentionat de catre odraslutele noastre!

Dar sa stiti ca trec mai usor peste “durere” cand ma gandesc ca nu sunt singura in lumea asta cruda a obstacolelor primejdioase la orice pas!

M-am “zenuit” in ceea ce priveste stransul jucariilor si numai daca e casa plina ochi cu jucarii, numai atunci trec fara vlaga la pescuit! Stiti bine ca nu exista limita de timp cand te apuci sa strangi jucarii, la orice ora ai incepe si cat de bine ti-ai organiza timpul, jucariile sunt din ce in ce mai multe!

Si acum o sa spuneti ca eu am fost o inconstienta daca am putut cumpara cu nerusinare atatea jucarii!

Nu fratilor, mie nu imi plac jucariile din ziua de azi, sunt infricosatoare si am mai mereu cosmaruri de genul: se uita Ana cu ochi migdalati si exagerat de mari la mine, sau o Elsa care ma ingheata pe loc, sau un ponei obraznic care vrea sa zboare cu mine spre inaltul cerurului!

 Omg, da…nu imi plac jucariile fetelor mele, daca le cumpar ceva acelea sunt carti, stiti pana acum ca sunt dependenta intravenos de carti, da, sunt pierduta si imi place! Asa ca incerc sa gasesc jocuri constructive in scrierile altor oameni specialisti!

Deci nu cumpar jucarii, sau poate ca am cumparat dar m-am lasat!

Dar eu vroiam sa ajung de fapt in zona primejdiilor neasteptate, primejdii din cauza jucariilor!

Te duci si tu ca omul la somn sau te trezesti cu picioare in loc de ochi uneori si……..si calci pe o jucarie, singura din camera si din lumea asta mare!

Cand ai calcat sa nu crezi ca nu inteleg ce ai simtit, ai simtit ca vezi verde cu sclipici sau stele roz, sau negru spre cenusiu gata de furtuna, asa este?!

Nu poti sa tipi ca scoli odraslutele sau te aud vecinii (saracii vecinii nostri, cred ca o dea petrecere cand o sa ne mutam, aveti putintica rabdare!!!), nu poti nici sa iti musti degetul sau sa lovesti in altceva, pur si simplu ti se umfla o vena undeva in zona gatului si pulseaza gata sa iti rupa carnea!

Creierul e sub anestezie si tocmai ti s-a declansat o duzina completa cu F words sau P words sau tot ce este necenzurat acolo si pastrat la naftalina!

Simti ca o sa mori de durere!

Era o singura piesa de puzzle, sau pur si simplu un pui de leggo (dar uitat exact in zona pasilor tai si pozitionat cu partea cea mai dureroasa spre tine, ca la macel), sau o bucatica dintr-o papusica (gen o manuta horror care sade confortabil pe covor), sau cea mai mica bucata dintr-o jucarie din plastic (microscopica dar cea mai taioasa din cate exista) si tu calci cu ce parte a talpii ti-o fi norocul!

Daca e dupa noroc, eu il cunosc in toate formele (zonele talpii) si sunt deja familiarizata cu socul.

Sau asa zic ca daca m-am lovit first time, a doua oara sunt mai atenta! Da de unde, calc pe jucarii si dimineata si seara si singurul exercitiu pe care vi-l recomand este sa: Respirati pana simtiti ca nu mai puteti si apoi spuneti: Am fost perfect constienti de tot ce implica meseria de parinte, chiar si de primejdii!?

Nu am fost pregatiti si daca va intalniti cu parinti care au vanatai in zona picioarelor, capului, mainilor sa stiti ca este de la JUCARII, iar daca tip mai tare inseamna ca e “treaba serioasa” si o sa am de “lucru” cu ranile cauzate jucarii!

Ps: Daca sunteti loviti, eu va recomand in dimineata aceasta, un suc regenerator din mar, castravete si lamaie (un deliciu suprem pentru papile)! :):)

O zi in tihna, tuturor!

By Anca A.

20151007_081423

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>