Oare, dacă minţim, ne putem numi, persoane rele?

Eu cred în oameni, mă las pur şi simplu în voia vieţii şi uneori mai dau greş  pe bună dreptate, că este numai din cauza mea.

Nu stiu, dacă putem spune cu seninătate, că ne lăsăm minţiţi sau suntem minţiţi şi nu ne dăm seama! Poate că uneori, ne dorim să fim minţiţi, poate că ne e frică să acceptam adevarul…..eu nu îmi doresc să fiu minţită!

Dar, ce ar fi viaţa noastră, fără minciuni?

Trist, dar eu cred că minciuna, vine la pachet cu lipsa de respect faţa de sine şi este o dependenţa de care nu putem scăpa, chiar dacă ne tratăm serios! Nu îi ştiu originile, dar ştiu că e aici, încă de la începuturile umanităţii!

Întalnesc oameni în drumul meu, oameni care sunt frumoşi cu tot cu carcasă şi interior şi mi se întamplă des, să nu apreciez întalnirea cu ei. Şi în acelaşi timp, dau peste oameni superficiali, perverşi pană la os, pe care îi tratez cu clasica indiferenţă. Ori plec din drumul lor, ori iau atitudine. Nu sunt laşă, sunt cu tot arsenalul la mine, dar uneori îmi este atat de ruşine de condiţia noastră de oameni, încat evit să intru în tensiuni şi să îmi bulversez mintea, plec şi nu mă mai întorc. Sunt categorică, sunt de neîntors!

Minţit cu ochii senini, de asta am avut eu parte, fără clipiri şi m-a ranit profund, oameni care au venit în contact cu mine şi care au avut proasta creştere să mă mintă, îmi rănesc inteligenţa! Eu, ştiu cand sunt minţită şi am tendinţa să accept minciuna pe moment, dar îmi dau seama cu cine mă conversez şi sortez esenţa din care e construit omul respectiv!

Nu se poate să fim la randul nostru perverşi şi să acceptam astfel de oameni langă noi. Nimeni nu merită atata efort intelectual ca să fie minţit din nou, pentru că asta este una dintre urmări, e dependenţă şi e raportată la calitatea noastra ca şi oameni.

Sufăr, cand îmi rănesc cunoscuţii şi feţele apropiate, îmi vin în minte o mie de variante de a-mi cere scuze, mă întristează că i-am pierdut şi lupt să îi recasting.

Aleg, să nu îmi petrec timpul în preajma oamenilor fără valori, fără bun simţ, care nu sunt educaţi, simt că nu e locul meu langa ei. De  aceea oamenii, trebuie totuşi, împărţiţi pe nivele sociale, eu una nu accept nerozia în cele mai diverse forme în viaţa mea. Eu aleg să mă învart printre oameni care sunt apropiaţi de judecata mea şi care mă fac un om mai bun.

Minciuna, în cazul meu duce la lipsa de încredere şi la încetarea tuturor felurilor de raporturi între părţi. S-a terminat într-un cuvant!!!

Suntem plini de sentimente, noi umanii…le simţim şi inventăm altele noi mai mereu, însă, avem dreptul să ţipăm cand ne doare şi să luăm atitudine cand suntem consideraţi aşa cum nu suntem.

Minţiţi sau alegeţi adevarul, ambele sunt parte din ceea ce reprezentăm!!!!