Peticul meu de liniste

Mă plimb pe străzi uitate, sunt numai eu şi fiinţa mea, e libertate şi soarele care îmi mangaie părul, mă duce cu gandul la liniştea din copilarie. Atunci puteam simţi puritatea în orice, în ochii bunicilor, în firele de rouă care îmi inundau tălpile, în adierea vantului plin de parfum, în mine. Sunt din nou copil şi privesc de jos, ropotul mulţimii care îmi invadează teritoriul şi lumea formată în imaginaţia mea, o lume unde totul este perfect şi ademenitor şi îi simt prezenţa înăuntrul meu. Vreau să evadez, să mă metamorfozez, să ajung pe tăramul meu fericit în fiecare zi, simt lumina dimineţii care mă cheamă acasă, aştept întunericul pentru a reveni şi a respira prezentul. Totul e nefiresc de calm şi de feeric atunci cand reuşesc să mă desprind de panza societăţii şi să alunec uşor în cuibul minţii mele, acolo totul este ferit, este unic, sunt eu şi esenţa mea, sunt eu  în toată splendoarea mea. Sunt un om minunat, cum toţi ne naştem, suntem tot ceea ce înseamnă frumos şi viaţă.

Ascult zumzetul străzii, îmi imaginez cat de uman mă face să mă simt, dar trag o cortină imaginară şi văd dincolo de ceea ce ochiul poate percepe. Văd oamenii fără griji desenate pe feţe, văd lumina mai puternic, aud cuvintele duioase ale mamelor, aud păsări care în sfarşit îsi definitivează concertul, simt aşa cum am fost construită să simt, simt dragoste şi fericire!

Privesc spre mana dreaptă, unde port cu drag un ceas cu o poveste parcă din altă lume, uitat acolo etern şi mă trezesc fără minute şi fără ore, le-am pierdut în visarea mea atat de reală. Sunt copleşită de trăire şi port în ochii deschişi nuanţe din povestea mea frumoasă. Încerc cu degetele, să îmi creionez în aerul vieţii, o poartă de intrare, dar nu răspunde nimeni, e totul pierdut şi mă simt sfarşită, toată suflarea îmi urlă după liniştea trăită!

Piese din carne, trecem uşor unii pe langă alţii, nu ne auzim şi nu rezonăm, opriţi-vă măcar o secundă şi priviţi cu ochi limpezi alţi ochi, o sa simţiţi cum piesele prind viaţă şi sunt pline de iubire, iubirea care ne salvează, ne motivează şi care e numai a noastră!

Trăiesc, iubesc şi dăruiesc!!!

One thought on “Peticul meu de liniste

Leave a Reply to Dan, cel mai mandru soţ Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>