Si ploua, ploua peste inima mea, un rau de apa e acum in gheata mea:):)
Nu stiu cum e in tara, dar in Capitala ploua fara intrerupere. Nici intreruperea de care aveam nevoie pentru a-mi duce copilul la gradinita, nu s-a ivit in dimineata asta!
De dimineata, cand sa plecam, am observat ca nu-i umbrela!!! SOC…unde o fi…o caut si iar o caut, a “dipalut”!!!!
Ii pun fetitei pelerina si eu ies fara umbrela. Afara e agitatie mare, claxoane, baltoace si noi suntem totusi fericite, ne pupam cu pofta si inventam povesti despre picaturile de ploaie!!
Perfect, am pierdut primul autobuz si il luam pe urmatorul. Alerg cu fetita in brate pana la gradi. Calc prin baltoace, nu mai vad nimic prin ochelari, iar Paula ma intreaba:
- Mai poti mama?
Eu mor de ras si nu mai pot alerga, gata stiu ca o sa am o zi cu mult ras si soare in suflet. Ajung la gradi si imi scutur “coama”, las copilul si….cand ii inchid vestiarul ii observ UMBRELA. Ce mandra sta ea acolo si degeaba. Asa ca ma gandesc rupta de ras, sa o iau eu. Sa nu ajung chiar curca la serviciu. O iau si o pun la loc cu sfiala (o sa ma fac de rusine).
Dar, reusesc sa trec peste aceasta stupida eticheta si insfac umbrela. Portarul, rade cu pofta si eu la fel. Ma grabesc pe strada sa ajung la metrou si sunt fericita cat de mult bine pot face oamenilor cu aceasta umbrela de copii. Se uita la mine din masini, rad, se distreaza….wow le-am facut ziua la fel de fericita, ca a mea!
Atat de mult, conteaza pentru mine sa desenez zambete pe fata celorlalti incat nu mai conteaza faptul ca sunt Mary Poppins cu o mini umbrela. Sunt happy si nici ploaia nu imi poate lua acest sentiment.
In metrou sunt atat de mandra din nou de felul cum imi privesc calatorii umbrela!!!
Si ca sa fie zambetul meu si mai larg, nenea care conduce metroul are cea mai caraghioasa voce posibila si ma musc de tot ce gasesc prin gura sa nu rad ca o “talamba”!!!!
Cand cobor din metrou, ma zgaiesc sa vad cine este acea voce care ne vorbeste si vad un omulet trecut de varsta 2, cu cheliuta. Cel mai frumos tablou posibil!
Imi doresc cumva pe calea “undelor” sa stie ca vocea lui ne binedispune si plec cu zambet “saltaret”!!!
Oamenii pot atat de usor sa fie fericiti si doar cu un zambet poti schimba starea meteo din sufletul tau chiar daca gheata e plina cu apa!!!
Cumpar sosete noi, pun ghetele la uscat si eu stau cu pungi in picioare, o cana zdravana de ceva cald si va scriu!!!!
Cu drag..